- oricine vine la noi în casă trebuie să respecte regulile casei
- trebuie să vorbească frumos, fără cuvinte obscene
- trebuie să respecte orele mesei; masa se ia împreună, pe cât posibil, de toți membrii familiei; nu trebuie să ignore tacâmurile și șervețelul în timpul mesei
- lăsăm deoparte eventualele energii negative cu care suntem ” înzestrați” de la origini ;)
- respectăm pe toată lumea, mai ales pe cel/cea care pregătește masa
- în casă nu se fumează
- dacă fumăm pe holul blocului, după ce intrăm în casă ne spălăm pe mâini și pe dinți
- nu avem păreri preconcepute despre diverse situații, trebuie să ascultăm ambele părți ca să ne facem o părere obiectivă.
Povestea începe așa:
A treia zi, seara, așteptam să luăm masa împreună, băiatul nu s-a sinchisit că aștepta toată lumea după el, vorbea la telefon cu prietenii, a întins coarda mult. Când a venit în sfârșit la masă unde îl așteptam, era foarte nervos și a început să și atace tatăl, că el mănâncă când vrea și în general face ce vrea și nu i spune lui nimeni ce să facă. Au început jignirile ( din partea băiatului, evident) pe un ton și cu un vocabular cu care eu nu sunt deloc obișnuită. Am fost ȘOCATĂ: am intervenit, a fost la fel de obraznic și foarte nervos nevoie mare, discuția a degenerat drept pentru care am dat EU un ultimatum: tati, te rog să mergi mâine dimineață și să schimbi biletul de tren, băiatul pleacă mâine seara, noi nu putem accepta un asemenea comportament! Eram îngrozită doar la ideea că 2 săptămâni vor fi doar astfel de discuții proaste! Noi nu suntem obișnuiți cu așa ceva! La noi în casă nu se ceartă nimeni, nu ridică nimeni tonul, este mult calm. Noi ducem o viață liniștită, frumoasă. Deci, doar 3 zile a durat toată vizita la noi programată pentru 2 săptămâni. Doar 3 zile a rezistat fără să-și arate ura cu care e îndoctrinat acolo. Am refuzat să-l las să-și deșerte veninul cu care a venit. Mai ales că avea în cap doar neadevăruri! Doar nu era să folosim timpul șederii lui cu discuții în contradictoriu, așa ceva era exclus! Cum să petreci așa sărbătorile de iarnă?????? Tati a înțeles că nu se mai poate face nimic.
Și a plecat după trei zile de la sosire.( ziua plecării nu am socotit-o, nu a mai contat; pentru mine sejurul lui aici se terminase )
Această postare este un pamflet. Orice asemănare cu persoane reale este pur întâmplătoare.
---------------------------------
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu