duminică, 15 iulie 2018

Gânduri de iulie, dar încă nu despre vacanță

Am revenit din vacanță dintr-un loc de vis, dar înainte să postez despre asta...am o prioritate:

Astăzi, luni 16 iulie,  este despre un elev de-al meu care va veni la meditație la orele 14.

După un week-end în care a participat în calitate de ospătar la două nunți: vineri,  nuntă de zi iar sâmbătă nuntă de noapte. Duminică a fost ospătar la un botez,. Între timp lucrează teste muuulte pentru Academia de poliție unde va susține examenul peste puțin timp. Și la drept, și la istorie. Poate va face două facultăți concomitent, dacă va intra. Și va intra acolo unde-și dorește. Pentru că e serios, responsabil și harnic.

Nu, nu are o situație financiară  precară familia lui. Nici vorbă. Locuiesc undeva la țară, în liceu el făcea naveta cu mijloacele de transport în comun. Acum a terminat liceul și l-am întrebat dacă are carnet și mașină, a zis că nu, nu sunt prioritățile lui. Prioritatea lui e să învețe acum, zice el.

L-am întrebat de ce lucrează când are atâta de învățat. Mi-a răspuns că e plăcerea lui să nu le ceară bani părinților și să și plătească el totul: cheltuielile care intervin în ultimul an de liceu: banchet, ținută de banchet, album, pozele pentru album, meditații- și a făcut / face muuuuulte, să fie sigur că ia note mari la admitere. La bacalaureat acum o lună a luat la toate disciplinele note peste 9 iar la istorie, pentru o notă de 9,80 a făcut contestație. Competențe la limbi străine nu a dat pentru că are Certificatul de competențe în limba franceză DELF, pentru care ne-am pregătit împreună în clasa a XI a:


Este cunoscută aici plăcerea mea  de a lucra cu elevii: Acum că sunt ai liberă mă pot focusa doar pe ce-mi place, adică traduceri și meditații pentru performanță și nu numai.  Sunt în stare să aduc un elev de la 4 la 8, dacă și el este serios și face toooot ce-i dau eu de lucru. Dacă după trei ședințe nu lucrează după pretențiile mele, sun părinții și vedem ce facem mai departe. Cunosc cazuri când pe părinți îi doare n cot chiar dacă elevul face meditații, nu sună deloc profesorii să vadă cum evoluează elevul/absolventul care dă a treia oară bacul, de exemplu. ( Bine, dacă nu au plătit ei meditațiile ci tata, de departe...- și el s-a interesat: concluzia: tânărul nu se prea ducea la meditații, folosea banii pentru interese personale de altă natură- (țigări de exemplu), iar la teste nu lua note mai mari de 4.
PS. Credeți că i-a mulțumit tatălui pentru finanțare? Credeți că, după ce a picat bacul l-a sunat să i spună ce a făcut? Aș...Noroc cu internetul, pe 4 iulie s-au postat rezultatele la bac pe site-ul edu,ro și oricine putea/poate vedea orice rezultat dorește... :)

Dar elevul meu  mă uimește pe zi ce trece și m-a câștigat definitiv. Nu pot să nu-l dau exemplu, și nu e singurul. Elevii mei cam toți sunt așa, studioși, cuminți, educați, harnici.

Nu mă gândesc decât la faptul că există la polul opus atâția tineri care nu iau bacalaureatul nici a treia oară deși  meditațiile le-au fost finanțate de tată, dar...ce să vezi...nici măcar nu se duceau constant la ore, și nici nu învățau, devreme ce notele erau de trei și patru.( după afirmațiile la telefon ale profesorilor)

 Aceștia nici nu lucrează, dar pretenții de tot felul au: mașină, fumat ( apropo, elevul meu nici nu fumează și nici nu bea alcool), bani pentru ”viață personală” pretind mereu, ca și cum cineva ar fi obligat să -i întrețină cu bani de țigări și alte cele atâta vreme cât au trecut demult de vârsta majoratului și nu le-a venit mintea la cap. Ba mai mult, am auzit și... nezisa: ” Mai bine era taică-meu bișnițar și mama c,,,ă, ca să mi dea mie bani mereu. Au pretenția la  telefoane de ultima generație...” să-și bage unghia-n gât” dușmanii când merg ei în club și aruncă pe masă telefonul și toată lumea se uită... Etc...etc. Doamne ferește ce gândire!

Mare deosebire între acest două tipologii, nu?
Eu zic, și nu mă” dor tastele” să repet că aici e vorba de educație: fiecare om face ce vede n casă: când crește într-un mediu unde nu  s-a pus accent pe învățătură și când sunt doar discuții proaste despre bani folosiți necumpătat și aiurea.

Pe un copil, cum îl crești așa îl ai. Nu e doar să te lauzi ” ce realizare” ai în viață, tu ca părinte. ci și felul în care l-ai crescut/ educat, pentru ca mai târziu să culegi roadele. Dacă acestea ( educația, instrucția)  nu au existat, nici nu ai ce culege: culegi ce ai semănat iar dacă elevul este un eșec, este  de fapt eșecul tău. Tu, ca părinte, ești un eșec din acest punct de vedere.

Nimeni și nimic nu e de vină...dar de obicei astfel de oameni dau mereu vina pe alții...nu-și recunosc niciodată greșeala și atunci nici din cuvintele astea nu vor înțelege nimic pentru că și lor le lipsește educația necesară înțelegerii lucrurilor așa cum elevul meu le înțelege.

Este o diferență de mentalități până la urmă. De ceea ce și ei, părinții, au văzut în casă când erau copii iar când sunt părinți la rândul lor, fac exact ceea ce știu ei mai bine: pretenții mari fără merite. Un copil nu se crește cu țipete și reproșuri, de exemplu.

Și ceea ce eu nu suport în viața asta, sunt oamenii care nu-și recunosc greșelile, nu și le asumă, au sentimentul că sunt sus dar de fapt ei sunt foarte jos din muuulte puncte de vedere.

ȘI ÎNTOTDEAUNA, DAR ÎNTOTDEAUNA ALȚII SUNT DE VINĂ PENTRU EȘECURILE LOR

Sunt foarte mândră de elevii mei care sunt așa cum îmi plac mie tinerii, harnici și responsabili.
Și nu i suport pe încrezuți fără motiv  cărora le spun mereu zicala” capra râioasă dar coada sus”.

Încă ceva foarte important: nu toată lumea trebuie să aibă carte, mai ales dacă nu-i place cuiva să învețe, să studieze. Există meserii, există munca de jos pe care ei o merită, conform studiilor. De ce să ne ascundem după deget și să avem pretenții nemeritate???? Atâta vreau, atâta pot, voi lucra ORICE, dar ORICE, ca să mi câștig existența și să nu aștept nimic de la alții. Punct.

 A munci nu este o rușine. Rușine e să stai trântor și să aștepți para mălăieață.
Să te angajezi și să accepți munca conform studiilor, nici mai mult nici mai puțin. Fără comentarii. Și fără pretenții. Ca orice om fără o calificare anume.

Dar e mare păcat ca în zilele noastre, când oricine pune puțin osul la treabă are o facultate chiar la distanță făcută mai târziu din diverse motive, alții să nu dorească să aibă măcar studiile medii pentru a putea realiza ceva în viață. Mare păcat!

Și iar îmi vine în minte elevul meu care lucrează pentru orice cheltuială o face, deși are părinți înstăriți, o familie faină și tot ce-și dorește. Dar e responsabil și fain. Și nu are I-Phone, ci un telefon obișnuit de care se folosește la fel de bine. Și nu merge în cluburi din lipsă de timp.
Învață pentru el și pentru părinții lui, să nu-i dezamăgească.

Da, tipologia umană e variată: în asta constă frumusețea vieții, în diversitate.
Și...cum ar fi ca toți oamenii să fie perfecți?
Cum ar fi pădurea fără uscături?

joi, 21 iunie 2018

Căldură mare, monșer!



                                    O zi toridă se termină mereu cu o baie bună la piscină. Răsfăț sută la sută.

                                S-ar zice că e doamna cu pungile...deh...pregătiri de concediu


duminică, 20 mai 2018

Mai, o lună relaxantă. E începutul verii....

Doi buni prieteni legați prin pasiuni comune: aici, florile la mama pe balcon.










Un pic de hodină pe o bancă, după ore de sport.




 Minivacanța de 1 mai a fost incredibil de călduroasă, ( ca toată luna mai,  de altfel) așa că am profitat  la maximum, mai ales că se apropie vacanța cu pași repezi și trebuie să fim pregătiți și cu bronzul și cu exercițiile de înot. Abia aștept să fac acolo o cură de toate cele ce țin de soare, apă, etc.
Ne amintim cu mari emoții și drag vacanța noastră de anul trecut în Antalya,  au fost atâtea momente unice dar după amiezile la piscine unde înotam ore întregi,  pentru mine au fost super! Asta ca să amintesc doar acest subiect, pentru că ne place foarte mult. Restul a fost...la fel...de vis.




















sâmbătă, 7 aprilie 2018

Paște fericit 2018!







 E sâmbătă, ajunul Învierii Domnului. Ca de obicei, noi suntem gata cu pregătirile devreme și am luat-o la pas într-o plimbare liniștită, ...vremea e bună, au început să înflorească, timid, copacii...ne simțim bine...e atâta liniște și pace în jur...









8 aprilie.         
Am plecat cu biclele la Căsuța din Vale, unde ne-am întâlnit cu toții  într-o zi frumoasă de primăvară. Nu voi posta mesele întinse...m-am scârbit de  cele postate pe net de toți gherțoii ...mai ales cei de o anumită condiție socială care preferă ” la grătar” ” la iarbă verde”, așa, la grămadă, unde mănâncă în fum și  condiții insalubre ...mizerii lăsate de alții iar ei la rândul lor vor face la fel. În fine.         



la un moment dat soarele intrase în nori și ne temeam că nu va reapărea...






 Mor după perdeluțele astea cu bezerași..

 Noi suntem. Dar nu toți...
Tata trebuia să fie căci era purtător de băț de selfie...și nu doar de aceea!


       



duminică, 1 aprilie 2018

Feerie de Florii







Nu-mi plac geamurile fără perdele: am senzația de mutare permanentă...de ceva neterminat. Asta  știu de la mama. Ea zicea că perdeaua face totul într-o casă. Știu și eu teoriile ” cum că” în străinătate unii nu prea  poartă, dar  acolo geamurile au alte ” podoabe”, flori în glastră ( ca-n povești) sau  imitații de perdele pe jumătate din geam, strânse într-un colț...deci NU fără perdele de tot. O casă cu perdele la geamuri este o casă primitoare, caldă. Și invers, fără...  - e rece, neprimitoare. Părerea mea. 
Unii/unele nu folosesc și din comoditate, ...e ceva în minus la spălat! :))) 
Și dacă mai e și un geam cu tocurile închise la culoare...chiar îmi displace total. Nu sunt deloc pe gustul meu. Mie -mi place ca în casă tot ce ține de tocuri la uși, geamuri, să fie alb.  Da.....și mai e ceva ce-mi displace total: uși de termopan între încăperi, fie ele și albe, nu-mi plac, să nu mai vorbesc dacă sunt de culori închise.




Alt anotimp, alte ținute. La voi cum e ? La fel, nu?  ;)   :)))))))
în așteptarea sfintei sărbători pascale.







marți, 6 martie 2018


Hai, curaj, e adevărat că e ger afară dar când e vorba de a sărbători, tot înainte! 
E început de  Martie!!!   Ger năprasnic!  Vă vine să credeți? 





Iubire și noroc.  Știți ce zic?   Eu știu.


Noi2 suntem foarte ok. Avem aceleași preocupări, aceleași gusturi, suntem mulțumiți și ne bucurăm de lucruri simple. Nu dorim muuuuulte averi și bogății, nu ducem cu noi nimic dincolo. Vrem doar ca în această viață să cunoaștem cât mai multe locuri din lumea asta frumoasă, să fie la mare pe cât posibil:)))  Secretul unei vieți frumoase stă la îndemâna fiecăruia, doar să știi care e secretul. Noi...nu vă spunem secretul nostru: nu l-ați înțelege

Anul acesta de ziua mea nu am primit mare lucru :)))): ”doar „ o altă vacanță de 5* în altă destinație exotico/luxoaxă,,  așa cum ne place nouă. Fain cadou, zic!
A, și parfumul meu franțuzesc preferat!  Nu spui care ; lasă  să se creadă că e tot Bvlgari...depășitul Bvlgari...de acum 5-6 ani.


VIAȚA-I RĂSPLĂTEȘTE PE CEI CE NU SE DAU BĂTUȚI!