duminică, 6 ianuarie 2019

La mulți ani 2019!

Prima zi din an a fost mohorâtă, ploioasă, rece...așa că plimbarea nu a fost prea lungă...doar câteva ore:))))) Am vorbit mult despre ceea ce am realizat în anul care tocmai s-a încheiat și despre planurile  pe anul care tocmai a început. . Nu a fost greu pentru că toate ne-au mers ca pe roate, tot ce ne-am propus am realizat, lucru care l face pe el să exclame din când în când ” ...ce viață frumoasă avem...”. Și aici intră și vacanțele noastre unice. Ne-am amintit cum a fost plecarea noastră în Grecia pentru prima dată în 2007...Apoi am mai fost de câteva ori...( 6-7) Atunci încă nu am avut blogul, îl am doar din 2008, dar ulterior am adunat câteva  într-un grupaj fain AICI unde spuneam și că nu am mai fost la Marea Neagră în Ro din 1995. Am încheiat provizoriu  sejururile în Grecia în insule, AICI și AICI ...Grecia este foarte frumoasă, doar noi știm de ce mergem acolo și lucrurile de care ne bucurăm... Vom reveni într-o vară...poate...dar mai avem atâtea  de văzut...de trăit...  
Alte locații superbe, luxoase, după felul nostru de a fi au fost AICI și  AICI .

Cadoul pe anul acesta l-am primit deja, biletele pentru vacanța noastră exotică...încă nu spui unde...:))))...La noi vacanța  are legătură cu marea, cu soarele, cu plaja, cu luxul, cu călătoria cu avionul ,...etc, etc, etc, cam așa...







                                                                          revenim la prima zi din an

În schimb a doua zi, 2 ianuarie, ne-am trezit cu o zăpadă maaaare, toată noaptea a nins deci nu puteam rata ocazia de a merge pe jos la Căsuța din Vale ( 1,5 km), acolo unde ne adunăm toți, de câte ori avem ocazia. Nu voi pune decât câteva poze cu noi doi. Nu agreez pozele cu mese întinse de sărbători,... evident că toată lumea are ce pune pe masă dar mi se par imagini mult prea intime, prea personale, ca să fie arătate așa, deșănțat, la grămadă tot felul de bucate, care de care mai ” tradiționale”...și ...musai peturile cu Fanta și Cola la vedere...bleah... Am văzut zilele acestea poze cu interioare și mese întinse de mi s-a făcut lehamite...cele mai multe ”aranjate” cu mult prost gust ...








Revin puțin la vacanța noastră exotică de la vară cu încă două poze superbe


Cam așa sunt serile noastre în niște locații minunate...

Știți, vacanțele sunt făcute pentru a ne odihni și reîncărca bateriile. Nu voi înțelege niciodată persoanele care preferă să și facă nervi în trafic înaintând ca melcul un km la oră, ” bară la bară”, cum se spune ( sunt expresii  folosite până la saturație pe timp de vară). Adică acești oameni, care poate nu au mutră/moacă de avion și preferă mașina, posedă o minte atât de puțină încât li se pare că așa trebuie să fie în concediu: nervi, cozi la mese, cozi pe DN1, etc. Așa-i învățat românașul nostru, să tragă, să sufere...să meargă cu turma. Dacă nu este o coadă undeva, o caută și tot o găsește. :))) Pe pițipoance le duc ghiolbanii/meltenii cu mașini de obicei înmatriculate în Bulgaria...de ce? după spusele lor de melteni:  dacă statul ne fură să l furăm și noi pe el ( am auzit eu un prost spunând asta), adică să nu plătească taxe de mediu.  Noi ne distrăm teribil  când e câte o zi liberă și începe exodul pe  DN1, de parcă la capătul drumului i-ar aștepta câinii cu colacii -n coadă. După ore de mers ” bară la bară”...mai stai câteva ore la coadă la telescaun sau musai la altceva.... etc...și asta e vacanța lor.  Oooo...dacă e vară, norocul lor...se mai opresc lângă vreun șanț ca să ” frigă” ceva...iar după ei, potopul...lasă o mizerie de nedescris! Doamne ferește!

Am citit undeva- ei, ce să-i faci, îmi place să citesc ! - o chestie care mi-a plăcut mult...nu rețin întocmai frazele ca să pun ghilimele ca citat,  dar ideea este aceasta:  vom avea un viitor mai bun când ne vom învăța copiii că mașina  nu este un semn al succesului iar mersul pe jos nu înseamnă nimic altceva decât sănătate curată.   Asa este, dar dacă stai undeva la dracu-n praznic și nu se poate circula ”per pedes”, atunci motorul e o necesitate și nicidecum un lux, așa cum cred parveniții de românași.
Frumos spus, nu? Ne tot putem mira de nordici, de exemplu, -grad de civilizație ridicat,-  care circulă foarte mult cu bicicletele. Că doar nu de proști ce sunt...așa cum ar interpreta un ghiolban/meltean  de-al nostru... care crede că mașina este un semn al bogăției. Așa cum crede și despre diagonala tv-ului plat! Credeți că întâmplator în casele maneliștilor găsești cele mai mari plasme și tot ei au cele mai ” bengoase” mașini?  Sunt singurele lucruri cu care cred ei că se pot lăuda...din păcate.

vineri, 28 decembrie 2018

Crăciun fericit 2018!


Hai, așa, niște glume de sărbători:


Ialomița:  Pentru că toată lumea îi știe ca județul ăla în drumul spre mare,  ialomițenii vor și ei bani din turism. Așa că organizează vacanțe all inclusive la celebrul turn Eiffel din slobozia.

Iași: mănâncă, beau. Și se enervează dacă primesc mesaje gen ” Cum e la voi în Bucovina”?

Ilfov:  Ilfovenii nu există. Sunt doar bucureșteni care nu au avut bani  de case în oraș.

Pentru continuare apăsați pe linkul de mai sus sau AICI




6 decembrie. Sfântul Nicolaie...la noi Miculaș



Crăciunițele și noi 

Prima seară feerică....anul acesta am împodobit bradul pe 1 decembrie...am vrut o schimbare...nu l-am mai făcut mare lângă geam...prea mulți ani a fost așa...dar e superb aranjamentul...ne-au spus toți cei care ne-au călcat pragul.


Frumos, curat, atmosferă caldă...Crăciunul poate veni..


Feerie de Crăciun

O casă în care intră soarele este o casă veselă

Am primenit și îmbrăcămintea Pușicii moroșence...așa...ca de sărbători.



Curățică și la locul ei, pușica moroșancă

.

De la fereastră. Ger de crapă pietrele

De la fereastră...






Dacă miroase a sarmale miroase a Crăciun. Dar nu  orice fel de sarmale... 
ci fierte în cuptor în oala de lut

Am mai postat AICI,  pe pagina specifică, câteva bucate, nu multe...



Mama noastră, Crăciunul ei acasă la ea. 85 de ani ...
...și...ginerele ei preferat 


Surpriza amicilor nostri. Deci noi nu avem mulți prieteni....
suntem foarte selectivi, dar cei care există sunt suuuuper. Ca noi..Și am acceptat platoul  pentru că este preparat într-un loc verificat de noi toți...deci e ok, sănătos, gustos, curat, etc 




De Crăciun  la sora mea,  învățătoare la o școală renumită din oraș

Cu cele două surori și cumnații mei, toți excelent realizați.
O masă simplă, cu mâncăruri sănătoase, - era spre sfârșitul mesei-  plăcerea  revederii




Cumnatul meu, director la un  colegiu renumit, cel care l-a îndemnat acum un an de Crăciun pe băiat să învețe ...fără carte nu faci nimic, spunea el. Rezultatul: bacul picat din nou, a treia oară. Domnișorul avea alte priorități. Dar e problema fiecăruia...cum iși așterne,  așa doarme. 

Eu și omu meu

Eternii cercei de Moș Crăciun


Mândră de rochița mea neagră de brocart cu dantelă!
Dar mai multe despre o parte din  ținutele mele de tot felul, AICI 
( ”Outfit of the day”)

Hei, ce fain ești! Nu mă pot abține să nu te pozez/ postez  pe bloguțul nostru
Plimbarea noastră obișnuită de sărbători. Că noi...nu stăm doar în casă la mese întinse...
e o mare greșeală dacă așa credeți. Dar cine ne cunoaște știe că noi facem muuuultă mișcare...mai ales de sărbători când suntem mai liberi


Țucu-ți gropițele tale în obrăjori. Fericitule.

hello!!!


vineri, 30 noiembrie 2018

Sfârșit de noiembrie geros



Cică azi e sfântul Andrei. Noi nu prea le avem cu sfinții, cu sărbătorile religioase...dar, na, trăim între oameni și mai auzim și noi...una...alta...
Ar fi o persoană căreia să - i trimitem urări de ziua asta... dacă ar merita.
Dar cum nu merită...ne abținem.
Pe  4 august am trimis, personal,  un La mulți ani ...dar...degeaba. Fără reacție !
Educația nu i-a permis să spună un simplu ” mulțumesc”.
Rezultatul educației primite!!!
Asta e! Cei șapte ani de acasă își spun cuvântul.
Iar de unde nu e...nici Dumnezeu nu cere !
Să fim sănătoși!

Ne făceam noi iluzii anul trecut că e mare deja...și Doamne ajută că începe să gândească cu capul lui. Da de unde...el venise aici doar din interes, să-i ” aranjăm ” bacul ...și apoi mai vedem.  Stiți, oamenii  te judecă prin prisma felului lor de a fi. Nu, eu nu am ” aranjat” nimănui nimic niciodată, eu am reușit în viață prin muncă și cer ca și alții să facă la fel. Și pentru asta am făcut un demers pentru meditații pentru bac. Ce credeți? La meditații nu s-a prea dus și bacul l-a picat. A treia oară. Atâta a putut! Așa cum am scris mai detaliat AICI, pe toată pagina până jos . Mda,...știu că semianalfabeții cu 6 clase îi consideră fraieri pe cei cu carte...pentru că nu sunt ” jmecheri” ca ei...care mereu au în cap doar ” aranjamente”. Cu noi nu le-a mers , prefer să fim corecți decât ” jmecheri cu școala vieți” așa cum se recomandă oriunde și oricând, de parcă ar fi ceva de laudă să te educe strada.

Și...ce să vezi...nici măcar acum, după un an de zile, mă-sa nu s-a ocupat de dantura copilului, așa cum a transmis astă iarnă. Neglijență? Nesimțire? Indiferență? Prostie? Sau toate la un loc ???Înțelegerea a fost: noi trimitem lunar bani de meditații și ea se ocupă de dantura băiatului. Noi ne-am achitat ( dar cam degeaba pt că nu i-a folosit la meditații decât în mică măsură), dar dantura băiatului e din ce în ce mai deteriorată. Și atunci, oare de ce facem paradă de cât de mame eroine suntem, de cât de preocupate etc...când nimic nu e adevărat. Asta e. Dă dumnezeu copii unor pițipoance proaste  care -și neglijează plozii dar declarativ sunt cele mai bune ” mame”. Vai de femeile frustrate și nefericite!!! Piți, dă clic și citește!

ACEST ARTICOL  le vine mănușă, deci spor la citit!

 Dacă au văzut că NU am fost de acord cu aranjamentele din capul lor, , gata, au redevenit ceea ce au fost înainte: fără nici un fel de comunicare. La ei doar interesul primează. Foarte bine. Să fie la ei, acolo...la grămadă, toată șatra  la un loc. Atât. E greu cu comunicarea atunci când facem parte din lumi diferite.

Lipsa educației duce la imposibilitatea de a genera idei proprii...mintea e relativ goală...e incapabilă să genereze idei ...ascultă mecanic doar ce i spun alții...fără să discearnă...le ia pe toate așa...pe nemestecate. Copilul este o reflecție a părintelui cu care a crescut, nici mai mult, nici mai puțin. Deci chiar nu  credem să se mai  face bine...și ce e mai trist e că, toată această proastă creștere  va influența viața lui viitoare, chiar și viața lui de familie, dacă- și va dori una...E mediul toxic în care trăiește, a auzit și văzut multe...rele și urâte...că mi-e și milă de el...Noi suntem prea departe, nu apuca niciodată să se obișnuiască bine cu acest mediu frumos că trebuia să se întoarcă din nou acolo...
Păcat că de cele mai multe ori copiii sunt victime în astfel de situații. Și sunt victime mai ales dacă părintele   la care a rămas copilul  pune viața personală mai presus de cea a copilului...Și muuulte fac așa, ca și în acest caz...din păcate...fără să se gândească la nevoile copilului. Și atunci să nu se mire de devenirea lui : CULEG CE AU SEMĂNAT!
Ca să nu mai vorbim de marile complicații ce survin în familiile recompuse: acolo niciodată nu va fi liniște și  pace...interese diverse,...multe guri de hrănit, vremuri grele, distanțe mari, nervi și timp pierdut în trafic, etc.

(Eu nu înțeleg un lucru: dacă tu ca femeie ai dat chix cu un copil de nu ai fost în stare să l crești/educ ca lumea, nu-i musai să faci copii. Nu toate femeile au chemare pentru așa ceva. Ca tine de exemplu. Sunt femei care preferă să nu aibă copii din diverse motive, care se pot citi AICI... deci...piți...nu-i musai să înmulțești tu planeta, sunt destule progenituri inutile pe lumea asta...)

PS 1. A propos de comunicare!  comunicarea cu băiatul a fost și astă iarnă anevoioasă, în mare parte fiindcă are în sânge mania contrazicerii, așa cum se obișnuiește în mediul în care a crescut,  și apoi, când tu ai impresia că ai răspuns la orice întrebare denotă mult tupeu, obrăznicie și chiar prostie. Știi, omul cu cât știe mai multe cu atât își pune mai multe întrebări, pe când prostul, care crede că le știe pe toate, este fericit pentru că,  ( are impresia) că știe tot. Vorba ceea : ” Fericiți cei săraci cu duhul”.

PROSTIA ESTE ATUNCI CÂND AI RĂSPUNS LA ORICE.
ÎNȚELEPCIUNEA ESTE ATUNCI CÂND AI O ÎNTREBARE PENTRU ORICE” ( Milan Jundera)

 Oare proștii înțeleg aceste cuvinte???

PS 2. Mă gândesc, așa, că până la urmă, asta-i societatea în care trăim , în care niște tineri care nu au avut norocul de familii care să se ocupe serios de educația lor, deci care provin din familii dezorganizate, sunt de fapt niște victime, mă repet, ...dacă nu sunt destul de puternici să- și ia viața în propriile mâini. Am câteva exemple, în gașca băiatului de când era mic și se jucau împreuna  pe lângă blocul nostru, când venea în vacanțe. Dacă stau să -i enumăr și să vedem cum a evoluat fiecare...nu prea am mare lucru de spus de bine.

 Singura care a reușit să facă studii superioare este fetița de la parter- nu-i dau numele- mi-a fost elevă la Șincai, ea este acum studentă la medicină.

+ Băiatul de la etajul III, bravo lui, deci încă un bun exemplu alături de eleva mea,  lucrează, se întreține singur ( a terminat liceul cu bac luat), a contribuit la banii părinților pentru mașina lui.

- Apoi, să-i luăm pe rând, la negativ: băiatul  înalt și blond... a abandonat liceul în cls a XI a  și a plecat la muncă în străinătate.

- Un vecin de la etajul II a abandonat școala în clasa a X a,  intrat într un grup cu influențe negative ( nu mai spun aici ...), acum și-a revenit și lucrează în străinătate alături de tatăl lui.

- Și în sfârșit ultimul, care are impresia că e diferit de aceștia si care  se chinuie de trei ani să ia bacalaureatul și nu reușește...după ce mereu a avut probleme de promovare a claselor, precum și probleme de comportament (+ note scăzute la purtare) și stă cam degeaba, (” deocamdată mă simt bine așa” după câte a spus astă vară)  sau, mă rog, poate nu stă chiar degeaba, e om bun la toate p-acolo. Pentru el e ok un pic, dar despre viitor...nimic, nimic...? Și care se laudă că are ” școala vieții”, că l-a” educat” strada.

Așadar,  în afară de fetița studentă și vecinul de la III, restul sunt praf. Atâta au putut!

sâmbătă, 10 noiembrie 2018

Un noiembrie incredibil de frumos











Toamna se numără rățuștele de pe Săsar :)))

e vremea de un film și apoi la librărie să vedem noutățile


în lumea lui




la căsuța din vale, la începutul lui noiembrie: este luminația, ziua în care se comemorează cei plecați la stele; în deal de căsuță, e locul unde ei se odihnesc, împreună cu tatăl nostru. Am fost și noi cu mama la el

























VIAȚA-I RĂSPLĂTEȘTE PE CEI CE NU SE DAU BĂTUȚI!