Crăciun fericit 2015!

În așteptarea  lui Moș Crăciun...

Da, e roșu, galben și albastru. Suntem patrioți sau ce??? :)))

Floarea mea preferată de sezon, a venit și de data aceasta la mine.
Împreună cu această felicitare de la elevii mei care mă cunosc cel mai bine. 
”Fie ca bunătatea și răbdarea de care ați dat mereu dovadă să se reverse asupra dumneavoastră, ...” frumos, nu? Se mai poate îndoi cineva???!!! Recunosc că posed aceste calități, altfel nu aș fi eu. Copiii ( bine crescuți, ca cei de la liceul meu) sunt cele mai sincere ființe de pe pământ. De aceea avem o relație specială, pentru că noi suntem speciali: ei pe de o parte și eu pe de alta. 

Un mic cadou pentru voi. Nu de altceva, dar sunt muuuuulte calorii acolo. Deci, vi-l dăruiesc.

Vorba ceea, dar din dar se face rai.

De sărbători, toate drumurile duc în Maramureș

Sunt în dilemă: să mănânc o portocală, un kiwi, să beau un vin italian  sau... să mușc din ghetuța lui Moș Crăciun....:)))))))))))))))))))))

Feerie de iarnă ( e drept, fără zăpadă :)))

25 Decembrie 2014- poză de anul trecut dar e prea faină ca să nu fie și anul acesta aici

Nu e zăpadă, totuși un moșuleț e bine să purtăm...doar doar o ninge...

Așteptând musafirii. ( semănăm, nu? :)))

Nepoțica mea,  Ina , arhitectă de meserie.

26 Decembrie 2015
Abia am așteptat să ieșim. Noi nu putem trăi fără mișcarea de fiecare zi. Cert!
După vreo 2 ore de plimbare, ne-am oprit puțin ...să ne tragem sufletul și  să socializăm

În căutarea lui Moș Crăciun

 De obicei sâmbăta, după curățenie și ” toate alea” cum zice tati, mergem la plimbare pentru vreo 3 ore. De data aceasta, după plimbare ne-am oprit  în mall ( Doamne, unde altundeva??? :)))))), să ne întâlnim cu Crăciun. Îi vom da întâlnire și  săptămâna viitoare...;)

 Între timp, am întâlnit niște moroșence și tati nu a rezistat să nu imortalizăm momentul.
L-am făcut cu drag știind ce mult îi plac lui tradițiile,  costumele din Maramureș

     

  Ne îndreptăm spre Cinema City să alegem un film.  Pulovărul este cadoul de la Moș Crăciun                             printre altele; tocmai l-a primit  și îi stătea prea bine ca să nu-l și îmbrace imediat...

Vom vedea ” Războiul stelelor”. El e încă în concediu, eu în vacanță, deci se potrivește cum nu se poate mai bine. După cum se vede, e fericit. Și eu la fel :))

Soțul meu frumos!

      Uraaaaa! Mergem la film!

                           

La final, câte o porție de Noodle pack cu carne de curcan. Super! ( îmi plac la nebunie tăițeii integrali cu tot felul de sosuri. Și eu fac.)  Nu de altceva dar mergeam într-o vizită, iar eu știu de la mama că niciodată să nu mergi într-o vizită flămând. Și cum noi eram deja de câteva ore plecați...trebuia să mâncăm  ceva înainte. ( nu agreem mâncatul în oraș, doar în cazuri extreme, ca acum).

ps. stați pe-aproape, urmează să postez  aici varianta mea de noodle.

3 zile

Mesaj pentru cine are urechi de auzit  și  cap să priceapă:

- oricine vine la noi în casă trebuie să respecte regulile casei
- trebuie să vorbească frumos, fără cuvinte obscene
- trebuie să respecte orele mesei; masa se ia împreună, pe cât posibil, de toți membrii familiei; nu trebuie să ignore tacâmurile și șervețelul în timpul mesei
- lăsăm deoparte eventualele energii negative cu care suntem ” înzestrați” de la origini ;)
- respectăm pe toată lumea, mai ales pe cel/cea care pregătește masa
- în casă nu se fumează
- dacă fumăm pe holul blocului, după ce intrăm în casă ne spălăm pe mâini și pe dinți
- nu avem păreri preconcepute despre diverse situații, trebuie să ascultăm ambele părți ca să ne facem o părere obiectivă.


Povestea începe așa:

A treia zi, seara, așteptam să luăm masa împreună, băiatul nu s-a sinchisit că aștepta toată lumea după el, vorbea la telefon cu prietenii, a întins coarda mult. Când a venit în sfârșit la masă unde îl așteptam, era foarte nervos și a început să și atace tatăl, că el  mănâncă când vrea și în general face ce vrea și nu i spune lui nimeni ce să facă. Au început jignirile ( din partea băiatului, evident)  pe un ton și cu un vocabular cu care eu nu sunt deloc obișnuită. Am fost ȘOCATĂ: am intervenit,  a fost la fel de obraznic și foarte  nervos  nevoie mare, discuția a degenerat drept pentru care am dat EU un ultimatum: tati, te rog să  mergi mâine dimineață și să schimbi biletul de tren, băiatul pleacă mâine seara, noi  nu putem accepta un asemenea comportament! Eram îngrozită doar la ideea că 2 săptămâni vor fi doar astfel de discuții proaste! Noi nu suntem obișnuiți cu așa ceva!  La noi în casă nu se ceartă nimeni, nu ridică nimeni tonul, este mult calm. Noi ducem o viață liniștită, frumoasă. Deci, doar 3 zile a durat toată vizita la noi programată pentru 2 săptămâni. Doar 3 zile a rezistat fără să-și arate ura cu care e îndoctrinat acolo. Am refuzat să-l las să-și deșerte veninul cu care a venit. Mai ales că avea în cap doar neadevăruri!  Doar nu era să folosim timpul șederii lui cu discuții în contradictoriu, așa ceva era exclus! Cum să petreci așa sărbătorile de iarnă?????? Tati a înțeles că nu se mai poate face nimic.
Și a plecat după trei zile de la sosire.( ziua plecării nu am socotit-o, nu a mai contat; pentru mine sejurul lui aici se terminase )

Această postare este un pamflet. Orice asemănare cu persoane reale este pur întâmplătoare.

---------------------------------

Meri Crismăs sau ce?

Peste tot, lume. Oameni puțini, după manifestările lor.
Vine Crăciunul. Asta-i sigur.
Dar...ce sărbătorim noi de Crăciun???
Conform tradiției, sărbătorim Nașterea Mântuitorului.
Hello....ați auzit? Sărbătorim Nașterea lui Isus Cristos.
Voi, la tv, voi, pe stradă, voi, în magazine, voi, pe internet.
Voi îl sărbătoriți pe Moș Crăciun: promoții, cozi la supermarket, tăierea porcului ( bleah!), sarmale, cozonaci, băutură. Consumați, consumați, consumați, în timp ce ascultați gingăl bels sau letit snău, că doar suntem p-aproape... o colonie americană.
Toată atmosfera din târgurile de Crăciun seamănă leit cu zilele orașelor: aceleași tarabe cu de toate, sfârâie  micii ( micii???) și curge finul fiert. Trăiască Moș Crăciun, nu-i așa? Și în loc de Linu-i lin ascultăm gingăl bels! Apoi iar vedem la tv pe Moș Crăciun în reclama Coca-Cola...Meri Crismăs, nu?


Mi-e dor de Crăciun -urile copilăriei, cu colindele românești din casă-n casă, cu daruri de nuci sau mere-n trăistuțe, cu mesele bogate cu mâncăruri tradiționale, cu apă de izvor sau pălincă de prune naturală. Mese liniștite, care se sfârșeau mai mereu în colindele tuturor, cântate încet,...ca o rugăciune. Eram pregătiți cu foile de hârtie, dacă uitam cumva versurile de la un an la altul. Așa am fost învățați de-acasă, părinții noștri țineau mult ca seara de Crăciun să fie acea sărbătoare creștină a cărei semnificație o știam exact, încă de atunci...iar cu trecerea timpului am fost martori la aceste denaturări voite încât s-a ajuns la poze cu renii Rudolph sau vizionarea până la saturație a filmului Singur acasă...de parcă se încearcă prin orice mijloace să dispară tradițiile noastre, să ne uniformizăm cu alții, până la pierderea identității.

Așadar, nu Meri Crismăs, ci Crăciun fericit!

ps. ” Crăciunul nu înseamnă îmbulzeală, ci mai degrabă retragere”...
Eu aș recomanda aceste gânduri  la fiecare început de decembrie, în fiecare an...poate așa s-ar înțelege o dată pentru totdeauna despre ce este Crăciunul...