duminică, 15 iulie 2018

Gânduri de iulie, dar încă nu despre vacanță

Am revenit din vacanță dintr-un loc de vis, dar înainte să postez despre asta...am o prioritate:

Astăzi, luni 16 iulie,  este despre un elev de-al meu care va veni la meditație la orele 14.

După un week-end în care a participat în calitate de ospătar la două nunți: vineri,  nuntă de zi iar sâmbătă nuntă de noapte. Duminică a fost ospătar la un botez,. Între timp lucrează teste muuulte pentru Academia de poliție unde va susține examenul peste puțin timp. Și la drept, și la istorie. Poate va face două facultăți concomitent, dacă va intra. Și va intra acolo unde-și dorește. Pentru că e serios, responsabil și harnic.

Nu, nu are o situație financiară  precară familia lui. Nici vorbă. Locuiesc undeva la țară, în liceu el făcea naveta cu mijloacele de transport în comun. Acum a terminat liceul și l-am întrebat dacă are carnet și mașină, a zis că nu, nu sunt prioritățile lui. Prioritatea lui e să învețe acum, zice el.

L-am întrebat de ce lucrează când are atâta de învățat. Mi-a răspuns că e plăcerea lui să nu le ceară bani părinților și să și plătească el totul: cheltuielile care intervin în ultimul an de liceu: banchet, ținută de banchet, album, pozele pentru album, meditații- și a făcut / face muuuuulte, să fie sigur că ia note mari la admitere. La bacalaureat acum o lună a luat la toate disciplinele note peste 9 iar la istorie, pentru o notă de 9,80 a făcut contestație. Competențe la limbi străine nu a dat pentru că are Certificatul de competențe în limba franceză DELF, pentru care ne-am pregătit împreună în clasa a XI a:


Este cunoscută aici plăcerea mea  de a lucra cu elevii: Acum că sunt mi liberă mă pot focusa doar pe ce-mi place, adică traduceri și meditații pentru performanță și nu numai.  Sunt în stare să aduc un elev de la 4 la 8, dacă și el este serios și face toooot ce-i dau eu de lucru. Dacă după trei ședințe nu lucrează după pretențiile mele, sun părinții și vedem ce facem mai departe. Cunosc cazuri când pe părinți îi doare n cot chiar dacă elevul face meditații, nu sună deloc profesorii să vadă cum evoluează elevul/absolventul care dă a treia oară bacul, de exemplu. ( Bine, dacă nu au plătit ei meditațiile ci tata, de departe...- și el s-a interesat: concluzia: tânărul nu se prea ducea la meditații, folosea banii pentru interese personale de altă natură- (țigări de exemplu), iar la teste nu lua note mai mari de 4.
PS. Credeți că i-a mulțumit tatălui pentru finanțare? Credeți că, după ce a picat bacul l-a sunat să i spună ce a făcut? Aș...Noroc cu internetul, pe 4 iulie s-au postat rezultatele la bac pe site-ul  edu.ro și oricine a putut /poate vedea orice rezultat dorește, în orice colț de țară!

(Credeți că a contat vreodată pentru ei faptul că toate vacanțele le petrecea aici și venea cu o geantă și pleca cu trei? Că venea slab și jigărit și palid și pleca exact ca o floricică? Curat, frumos și îmbujorat, cu multe kg în plus?  Că totul se învârtea în jurul lui numai să fie bine dar pentru ei niciodată nu a fost deajuns? Asta e, gândire primitivă și lipsă de organizare pentru cei  cărora le  lipsesc foarte multe în privința educației și a mentalității.
Când nu te știi organiza în viață, când nu-ți cunoști prioritățile, când oricâți bani ai avea nu-ți ajung, asta înseamnă că ești prost și la atât te duce mintea, să fii mereu nemulțumit. Urăsc acest gen de oameni.)

Dar elevul meu  mă uimește pe zi ce trece și m-a câștigat definitiv. Nu pot să nu-l dau exemplu, și nu e singurul. Elevii mei cam toți sunt așa, studioși, cuminți, educați, harnici.

Nu mă gândesc decât la faptul că există la polul opus atâția tineri care nu iau bacalaureatul nici a treia oară deși  meditațiile le-au fost finanțate de tată, dar...ce să vezi...nici măcar nu se duceau constant la ore, și nici nu învățau, devreme ce notele erau de trei și patru.( după afirmațiile la telefon ale profesorilor)

 Aceștia nici nu lucrează, dar pretenții de tot felul au: mașină, fumat ( apropo, elevul meu nici nu fumează și nici nu bea alcool), bani pentru ”viață personală” pretind mereu, ca și cum cineva ar fi obligat să -i întrețină cu bani de țigări și alte cele atâta vreme cât au trecut demult de vârsta majoratului și nu le-a venit mintea la cap. Ba mai mult, am auzit și... nezisa: ” Mai bine era taică-meu bișnițar și mama c,,,ă, ca să mi dea mie bani mereu. Au pretenția la  telefoane de ultima generație...” să-și bage unghia-n gât” dușmanii când merg ei în club și aruncă pe masă telefonul și toată lumea se uită... Etc...etc. Doamne ferește ce gândire!

Mare deosebire între acest două tipologii, nu?
Eu zic, și nu mă” dor tastele” să repet că aici e vorba de educație: fiecare om face ce vede n casă: când crește într-un mediu unde nu  s-a pus accent pe învățătură și când sunt doar discuții proaste despre bani folosiți necumpătat și aiurea.

Pe un copil, cum îl crești așa îl ai. Nu e doar să te lauzi ” ce realizare” ai în viață, tu ca părinte. ci și felul în care l-ai crescut/ educat, pentru ca mai târziu să culegi roadele. Dacă acestea ( educația, instrucția)  nu au existat, nici nu ai ce culege: culegi ce ai semănat iar dacă elevul este un eșec, este  de fapt eșecul tău. Tu, ca părinte, ești un eșec din acest punct de vedere.

Nimeni și nimic nu e de vină...dar de obicei astfel de oameni dau mereu vina pe alții...nu-și recunosc niciodată greșeala și atunci nici din cuvintele astea nu vor înțelege nimic pentru că și lor le lipsește educația necesară înțelegerii lucrurilor așa cum elevul meu le înțelege.

Este o diferență de mentalități până la urmă. De ceea ce și ei, părinții, au văzut în casă când erau copii iar când sunt părinți la rândul lor, fac exact ceea ce știu ei mai bine: pretenții mari fără merite. Un copil nu se crește cu țipete și reproșuri, de exemplu.

Și ceea ce eu nu suport în viața asta, sunt oamenii care nu-și recunosc greșelile, nu și le asumă, au sentimentul că sunt sus dar de fapt ei sunt foarte jos din muuulte puncte de vedere.

ȘI ÎNTOTDEAUNA, DAR ÎNTOTDEAUNA ALȚII SUNT DE VINĂ PENTRU EȘECURILE LOR

Sunt foarte mândră de elevii mei care sunt așa cum îmi plac mie tinerii, harnici și responsabili.
Și nu i suport pe încrezuți fără motiv  cărora le spun mereu zicala” capra râioasă dar coada sus”.

Încă ceva foarte important: nu toată lumea trebuie să aibă carte, mai ales dacă nu-i place cuiva să învețe, să studieze. Există meserii, există munca de jos pe care ei o merită, conform studiilor. De ce să ne ascundem după deget și să avem pretenții nemeritate???? Atâta vreau, atâta pot, voi lucra ORICE, dar ORICE, ca să mi câștig existența și să nu aștept nimic de la alții. Punct.

 A munci nu este o rușine. Rușine e să stai trântor și să aștepți para mălăieață.
Să te angajezi și să accepți munca conform studiilor, nici mai mult nici mai puțin. Fără comentarii. Și fără pretenții. Ca orice om fără o calificare anume.

Dar e mare păcat ca în zilele noastre, când oricine pune puțin osul la treabă are o facultate chiar la distanță făcută mai târziu din diverse motive, alții să nu dorească să aibă măcar studiile medii pentru a putea realiza ceva în viață. Mare păcat!

Și iar îmi vine în minte elevul meu care lucrează pentru orice cheltuială o face, deși are părinți înstăriți, o familie faină și tot ce-și dorește. Dar e responsabil și fain.Și nu are I-Phone, ci un telefon obișnuit de care se folosește la fel de bine. Și nu merge în cluburi din lipsă de timp.
Învață pentru el și pentru părinții lui, să nu-i dezamăgească.
Reactualizare 25 iulie: a intrat la două facultăți ( drept și istorie)  iar în august dă examen și la Academia de poliție: dacă intră, rămâne aici. Lucrează intens grile ( română, franceză- vine doar la corectat) pe unde apucă ( în autobuz de exemplu) și tot timpul și-l dedică studiului. Asta așa, zic, să vadă și alții cum se învață!!!

Da, tipologia umană e variată: în asta constă frumusețea vieții, în diversitate.
Și...cum ar fi ca toți oamenii să fie perfecți?
Cum ar fi pădurea fără uscături?

VIAȚA-I RĂSPLĂTEȘTE PE CEI CE NU SE DAU BĂTUȚI!