... este o vorbă din bătrâni...
Sau...” ...noi doi, până la final”, vorba omului meu.
Sau...” ...noi doi, până la final”, vorba omului meu.
Ok, dar ca să ajungi să spui asemenea cuvinte după o căsnicie de aproape 20 de ani, trebuie că ai respectat anumite lucruri care te-au adus aici.
Nu voi vorbi aici despre ” secretele” noastre, fiecare cuplu are secretele sale, vreau doar să punctez că pentru noi, două au fost cele mai importante și care ne-au ajutat să trăim liniștiți: RESPECTUL și INDEPENDENȚA.
- da, respectul este cel mai important într-o relație. Nici aspectul fizic sau atracția, la un moment dat nu sunt cele mai importante, nici măcar obiectivele comune sau aceleași convingeri religioase și...nici măcar dragostea. Pe primul loc va rămâne mereu și mereu respectul față de celălalt, pentru că de aici decurg toate bunele ( și nu relele...nu suport vorba ” cu bune și cu rele”).
- tot de respect ține și lăsarea celuilalt libertatea și independența de a fi el însuși. Aud mereu că unii oameni, după ce se căsătoresc, vor să-l schimbe pe partener...o dată ce locuiesc împreună și se cunosc mai bine, nu știu să se adapteze, să fie înțelegători și empatici, sunt intransigenți, devin mereu nemulțumiți și frustrați că partenerul nu este chiar așa cum l-au crezut în cele câteva luni de când s-au cunoscut.
- este normal să fie diferiți, vin într-o căsnicie doi oameni din medii diferite, cu culturi și educații diferite, este normal să apară diferențe/deosebiri...dar nu trebuie să uităm nici o clipă că noi i-am ales așa cum sunt iar pe parcurs trebuie reacționat cu blândețe și empatie ca totul să meargă bine pe mai departe.
Nu demult am vizionat o emisiune a unui post francez, care avea ca temă viața de cuplu, în care un psiholog de la o clinică din Monaco susținea independența fiecărui membru și importanța somnului, de exemplu, pentru reușita unei relații în doi. O să încerc să parafrazez spusele lui, într-o mică sinteză; spunea că :
- fiecare cuplu are un fel propriu de a-ți arăta afecțiunea, un stil diferit de somn. De exemplu, dacă partenerul sforăie, odihna celuilalt va fi afectată. Iar acest lucru poate duce la acumularea oboselii, a frustrării, a resentimentelor. In acest caz, somnul separat este o decizie practică pentru ca ambii soți să se poată odihni peste noapte și să fie apți pentru o nouă zi reușită. Pentru că, da, somnul afectează dispoziția.
- somnul este la fel de important ca mâncatul sau respiratul, așa că, de ce ar trebui ca o persoană să fie împiedicată de altă persoană să doarmă liniștită? Este adevărat că la tinerețe dormitul împreună reprezintă ceva romantic, frumos și intim, dar cu trecerea timpului când totul se transformă într-o prietenie bazată pe respect, lucrurile se schimbă un pic, important este ca aceste schimbări să avantajeze ambii parteneri, și pentru aceasta trebuie ca amândoi să conlucreze la aceasta. ( adică doi oameni inteligenți nu dau greș)
- fiecare persoană are nevoie de spațiu vital și nu e nevoie să renunțe la el pentru ca relația să funcționeze bine, dimpotrivă, acest lucru o va ajuta foarte mult.
Este adevărat că pentru acest lucru trebuie să existe condiții, pentru ca fiecare să și facă universul său într- un spațiu personal, să poată citi atunci când dorește, să vizioneze un film preferat în timp ce partenerul își poate pune în practică dorințele și preferințele sale, odihna sau vizionarea unor documentare preferate.
- uitatul la televizor împreună de musai este toxic atâta vreme cât preferințele sunt diferite și este foarte bine să fie așa, nu trebuie să renunțăm la ego-ul nostru dacă suntem în cuplu, nu trebuie să renunțăm la noi deloc.
- multe cupluri nu înțeleg asta, de aceea se destramă după o vreme sau apar certuri. Sunt situațiile în care intervin deosebirile de educație, de instrucție ( școală)...pentru că ...să nu mi spună mie nimeni că un om neșcolit și lipsit de educație nu va fi un bădăran ...din păcate sunt destui.
- apoi, trebuie să i dai celuilalt spațiu, să l lași să respire. CONTROLUL nu ar ce căuta, așadar, într o relație sănătoasă. Noi nu ne sunăm să ne verificăm unde suntem pentru că ȘTIM unde suntem și ce facem. La cafeaua de dimineață ne povestim ziua care abia începe. A da spațiu partenerului este una din condițiile pentru ca o relație de lungă durată să funcționeze.
Reflectați la aceste cuvinte, și cine are urechi de auzit să audă și cine are cap să înțeleagă, va fi bine pentru el/ea: ( am auzit vorbe proaste gen : a, căsătoriți dar separați!- fiecare înțelege cât îl duce capul:)
” In Anglia, clasele sociale superioare au întotdeauna dormitoare separate. Nu vrei să fii deranjat de sforăieli sau cineva să și pună un picior peste tine. Când te simți confortabil, din când în când împarți și camera cu partenerul. E extraordinar să poți alege!”
E vorba de membri elitei sociale acolo...dar, cine-și permite și aici, la noi, și are condiții, adică spațiul necesar în primul rând, poate spune că este norocos și-n felul acesta își face viața frumoasă, liniștită, fără să facă neapărat parte, pentru aceasta, din elita socială engleză ...( ca să facem o glumă:)))))
Din păcate, la noi se înțelege uneori cu totul altceva, din cauză că suntem ipocriți și falși, și nici măcar nu suntem vinovați pentru asta, noi, românii, am trăit atâtea zeci de ani sub dictatură în minciună încât nu mai deosebim realitatea de fals și ipocrizie. Preferăm să părem în exterior că avem căsnicii fericite pentru că noi facem TOTUL ÎMPREUNĂ, nu -i așa??? :)))))) Da, sunt lucruri care se fac împreună, lucruri care duc la bunăstarea familiei, diverse activități remunerate bine în afară de serviciul propriu-zis, ...dar când e vorba de relaxare, e la alegere, ...și ÎMPREUNĂ dar și SEPARAT.
-Așadar nu e mare filozofie, e doar despre înțelegere, acceptare, empatie și, nu în ultimul rând...inteligență!
Important: Fiecare își construiește viața după cum simte, nu luăm decizii de viață în funcție de mentalitatea unuia sau altuia. Nu agreăm spiritul de turmă; nu facem lucruri pentru că AȘA SE CADE , SĂ FIM ÎN RÂNDUL LUMII, etc. Nu ar trebuie deloc să fie relevant pentru ceilalți dacă și cum are celălalt viața împlinită. Pentru că, ceea ce mă împlinește pe mine pe tine te lasă rece pentru că nu știi, nu cunoști. Nu ne trăim viața după șabloane, suntem foarte diferiți și ceea ce înseamnă împlinirea pentru mine nu înseamnă și pentru celălalt, așa cum tocmai am scris mai sus.
---------------------------
