Crăciun în pandemie ( 2020)

 2022- renovăm... după CONCEDIU ...nimic nu mai e la fel cum se vede n poze...yupiiii

      Ups! ce faci acolo???  :)))))))

  Doar patru persoane la masa de Crăciun.

 Pușica noastră este al cincilea membru ...

” Mens sana in corpore sano”

 

Sunt o persoană atipică.  Toată lumea a început să facă sport acasă în starea de urgență...eu în starea de alertă. Adică așa...prin luna august. Doar am zis, așa, omului meu, că, cred că voi începe antrenamentele ușor -ușor, era într o sâmbătă, eu bucătăream ceva bun și el a zis că iese puțin cu bicicleta. S-a întors cu frumusețea asta de covoraș , adică exact ce-mi trebuia ca să mă pornesc. Frumoasă surpriză! Începutul a fost destul de anevoios, starea asta de urgență care ne-a cam ținut în casă o perioadă nu era pentru noi, care suntem niște sportivi plimbăreți, pe jos sau cu bicicletele.

Pentru mine sportul nu este o necunoscută, am practicat volei încă din liceu, se punea mare accent pe sport. Am continuat să merg la antrenamente și după ce am ajuns la Universitatea din Cluj, doar că după 2 ani am renunțat pentru că nu puteam lipsi mult de la cursuri, aveam nevoie de timp pentru bibliotecă, învățat pentru examene,...pentru că atunci școala era școală!!!

Și cu arsenalul pe care-l vedeți mai jos, am început antrenamentele acasă, la început în fiecare zi, apoi am realizat că, dacă vreau să fie permanentă  această frumoasă preocupare, trebuie să-mi fac un program pe care să l pot respecta ” à la longue”. Și așa am ajuns să fac antrenamente din două în două zile, e nevoie de o zi în care corpul ” să se așeze” după efort. Dar, oricum, și n ziua ” liberă” cum s-ar zice, fac un alt fel de mișcare, dacă nu plimbări lungi în ritm mai alert, cu treabă sau fără, tot fac ori exercițiile de încălzire, ori stretcing, ori doar abdomene, ori doar pentru brațe/picioare/fese...etc. Mă bucur foarte mult că este la etajul 4 căsuța noastră, sunt foarte indicate/recomandate exercițiile pe scări, urcat și coborât în ritm alert. Chiar am citit undeva, ca o glumă: în cazul în care locuiți la parter trebuie musai să vă faceți prieteni la etajul 4 să urcați zilnic la o cafea. Desigur este o glumă, eu și dacă aș locui mai jos nu aș merge la cafea pentru că eu din principiu nu mă vizitez cu vecinii. Prefer o carte bună sau un film Netflix. 

Și mă bucur că și omul meu e așa. ( etajul 4 din 4 este ideal, este foarte multă liniște, nimeni nu ți tropăie în cap și nimeni nu-ți trece pe lângă ușă, cu gălăgie sau fără, cu tropăit pe scări, cu încălțăminte murdară, să zicem)

Pentru că m-am organizat excelent, m-am folosit de experiența mea de la antrenamentele de volei dar am vizionat și tutoriale ale antrenorilor de specialitate, în așa fel încât acum mi-am format propriul antrenament, care durează o oră și zece minute. La început dura cam 30 minute, apoi 40, 45,...

Încep cu încălzirea( aprox 20 minute) brațelor și picioarelor, mă folosesc de ganterele micuțe de o jumătate de kg, apoi trec la antrenamentul propriu zis( aproc 40-45 minute) pe covoraș, aici mă folosesc de greutatea săculeților cu nisip legați de gleznă. Multe exerciții pentru abdomen, foarte important. Încep să se vadă ”pătrățelele” de pe abdomen, după aproape 5 luni de antrenament. Nimic nu e la întâmplare, mă documentez mereu pentru trebuiesc evitate accidentările, întinderile musculare sau chiar ruperile de mușchi. Tremin cu stretcing ul,( 10-15 minute), care mi place foarte mult, acele exerciții de întinderi care mă fac să mă simt excelent după antrenament și nu obosită.

Posed echipament special, totul e ca la carte și în grafic pentru această minunată activitate.

Vă îndemn și pe voi să faceți sport, mai ales în această perioadă tare ciudată pentru toată lumea. Pentru mine personal nu s-a schimbat nimic în rău, dimpotrivă, încă din perioada de urgență am încasat indemnizațiile pentru persoanele cu activitate independentă ( PFA), fiind traducător și interpret autorizat de limbă franceză. Care s-au prelungit și în starea de alertă; am înțeles că se vor acorda până anul viitor în luna mai. Excelent. Și sperăm să putem zbura pe alt continent în concediu, la vară. 

Așa cum pandemia nu ne-a speriat nici anul acesta și am plecat în luna august cu primul zbor  din orașul nostru. Fain a fost !!!  Că bine ne mai merge!

Și acum, hai la sport! 

Hai cu starea de spirit bună!

E minunat!

Abdomene

Coarda elastică

Săculeții cu nisip

Da. Așa este.Pentru că merităm. Suntem profesioniști PFA. Super!

De pe net adunate...de reținut!

    Am început cu acest text pentru că, desigur, mă privește personal, dat fiind profesia mea.  Dar oare cât va trebui să mai treacă până ce profesorul, omul de la catedră în general, se va bucura de respectul pe care -l merită? Nimeni, dar nimeni care este înafara acestei profesii nu va putea înțelege munca unui educator. Și aici mă refer la educatorii cu vocație, nu la cei neaveniți, pentru că, ca în orice meserie, sunt și uscături. Eu mi-am ales această meserie din trei motive esențiale, fără de care un om nu are ce căuta la catedră: îmi place limba franceză, îmi plac copiii și îmi place această meserie. Îmi place să stau în fața elevilor ca un actor pe scenă. Mereu am avut o relație excelentă cu ei, mulți mi-au devenit prieteni acum când sunt oameni în toată firea cu familii și meserii frumoase. Acum, când nu mai fac parte din sistem, culeg roadele. Este minunat. Datorită faptului că sunt și un bun psiholog, discuțiile noastre nu s-au limitat niciodată numai la ceea ce aveam de învățat pentru școală, ci și pentru viață. Și mă bucur că am contribuit uneori la schimbarea vieții lor, în bine. Acum eu m-am reprofilat pe traduceri și meditații, ceea ce mă face foarte fericită în situația în care școala se face online,...eu nu cred că aș fi agreat acest lucru: cum să nu ne zâmbim la o glumă inteligentă, la un spirit, așa cum făceam uneori în clasă, cum să nu ne privim în ochi atunci când conversăm sau cum să nu le văd neliniștea din priviri când bănuiam că nu au înțeles ceva și i întrebam dacă trebuie să mai repet...până  au înțeles...ceea ce nu mulți profesori fac. Fără EMPATIE, această meserie nu e întreagă, ci doar pe jumătate, și atunci e și fără rezultate!

Nu voi scrie aici nimic despre  părinții atotștiutori care ” se bagă” în procesul de învățământ...cum că ei le știu pe toate. La mine acest lucru nu a funcționat, am știut mereu să i pun la punct, dacă a fost cazul, dar din fericire au fost cazuri extrem de rare, spre deloc, pentru că eu am fost o norocoasă din acest punct de vedere, colaborarea mea cu părinții a fost mereu bună, fiind la colegii cu elevi din familii întregi, cu copii educați, cu părinți educați la rândul lor în așa fel încât elevul a putut a-i avea ca modele. Atunci când un copil nu are modele  în creșterea lui, e grav; asta se vede în comportamentul lui, în felul de a fi, în vocabular, etc. 

De sezon...de pandemie. Eu  spun mereu și cred cu tărie  că cei șapte ani de acasă sunt cei mai importanți în creșterea și educarea unui copil.  Iar aceste cuvinte definesc cel mai bine ceea ce se întâmplă în această perioadă, lucru care ar trebui să dea de gândit acelor părinți care cred că a crește și educa un copil înseamnă doar a-l face și atât. Și apoi...dacă e prost crescut și/sau nu învață, dau vina pe școală.

În fine, aici sunt multe de spus, nu mai repet ce am mai scris în acest blog despre acest subiect. Meseria de părinte nu e ușoară, dacă vrei să ai un copil ” comme il faut”. Altminteri, e suprapopulată planeta de rebuturi sociale, inadaptați, tembeli, răi la suflet și negaționiști, etc etc., pentru că așa au văzut ei în casă, neavând modele demne de urmat. Vae Victis!  ( înțelegând că victime sunt copiii în acest caz...și de fapt în cele mai multe, pentru că sunt fără apărare, cel puțin până la majorat)

Și pentru că se apropie sfârșitul de an;  drăguț: hai, stați la rând pentru scuze! Că sunteți cam mulți...👂

Atunci când altcineva poate spune mai bine decât tine, lași așa, nu încerci să ți atribui spusele altuia, așa cum se mai întâmplă pe net, fără să se citeze sursa. Eu am făcut mai mult decât atât, am postat ceea ce se vede mai jos. Și sunt foarte de acord cu tot ce scrie aici, am întâlnit oameni fără personalitate, care trăiesc în trecut, care pun preț doar pe ceea ce spun/cred alții despre ei, încearcă mereu să i imite pe alții în tot ce fac, mereu se compară cu alții, vor să fie ca ei, mereu dau vina pe alții pentru neîmplinirile lor. 

Concluzie: SUNT NEFERICIȚI! Inspiră milă, dar nici nu ai cum să i ajuți pentru că ei doar atâta pot!

Pentru că noi suntem adepții mersului pe bicicletă, am luat în considerare acest banc, ce conține de fapt muuuuult adevăr. Pentru că țara noastră a devenit patria jegurilor la volan, tot melteanul merge pe patru roți și nu respectă nimic. E o mare aventură să pornești la drum...Doamne ferește! Luați exemplu de la demnitarii din alte țări care merg pe jos sau cu bicicleta la guvern sau la parlament, ...dar până și la noi ”pe cocioc”, melteanul va trebui să  înțeleagă că cea mai importanță este sănătatea...va trece muuultă vreme. Melteanul nu e prost destul dacă nu e și fudul. 

Chestia cu ”distribuie”, nu o agreez, nu distribui nimic, cu foarte mici excepții.

Ooooooo, foarte important: mulți oameni nu fac diferența aceasta! Ei cred că, dacă nu gândești ca ei, nu ai dreptate. Și încearcă mereu să te contrazică până n pânzele albe, încercând să te aducă la a gândi ca ei. Imposibil! Oamenii inteligenți respectă opinia celuilalt și cer argumente, precum argumentează ideile proprii.  Doar proștii cred că au mereu dreptate. Și cei cu o educație precară, cei care nu au avut modele în casă, lipsindu-le cei șapte ani de acasă. Eu,personal, mă feresc de astfel de oameni, sunt toxici, au influență negativă asupra celorlalți și îi sug de energie. Și de ce ai accepta așa ceva???  

Mda. Am cunoscut oameni care au răspuns la orice, și, culmea, sunt din cei fără școală, fără educație dar fuduli nevoie mare. Și pe aceștia, ca și pe cei de mai sus, trebuie să-i ocoliți. Eu mă feresc de ei, îi ocolesc...nu răspund la provocări, pentru că, culmea, sunt și obraznici!

Voi traduce, pentru cei care nu cunosc limba franceză: 

”Problema cu lumea asta este că oamenii inteligenți sunt plini de îndoieli în timp ce imbecilii ( proștii) sunt plini de certitudini”. Exact ce scriam mai sus. 

Din asta se vede cât de mult urăsc,eu,  proștii fuduli.

Cu Bobucu' la Căsuța din Vale

 

Instantanee autumnale✌❤❤👊👍

Colț de rai

Toamna e mereu faină

pe Vale...Este o binecuvântare să -ți petreci sfârșitul de săptămână aici.

ps. acest ” grup statuar” este tot timpul motiv de hăhăială ...vă dați seama...😄😄😄

Bobucu este cel mai micuț nepoțel din familia noastră, îi spunem așa pentru că la naștere a avut un căpșor cât un bob de...ceva❤❤ 
Micuț și drăgălaș.

A propos de bobuc, copaci și case. Știți vorba aia proastă, că-n viață trebuie musai să sădești un copac, să faci o casă și un copil. Cică ” trebuie” musai...hmmm...cine spune asta? Doar cei complexați o să achieseze la astfel de stereotipii cu sens de regulă generală pentru cei slabi care nu pot gândi cu capul lor, care merg cu turma, au ei în cap că trebuie  musai să fie ” în  rândul lumii”...

Ascultați aici: dacă nu te-ai trăit pe tine, ai trăit degeaba!

Textele astea cu pomul, copiii și casa sunt pentru cei care trăiesc pentru a-i mulțumi pe alții, nu ca să fie ei fericiți. 

Fii tu bine cu tine însuți, abia după aceea poți să îi faci și pe alții fericiți!

      

Reedităm imaginile de acum câțiva ani buni când și băiatul soțului meu iubea și se juca cu iepurașii de aici. Avem poze multe și cu el aici.

va urma...