Cică azi e sfântul Andrei. Noi nu prea le avem cu sfinții, cu sărbătorile religioase...dar, na, trăim între oameni și mai auzim și noi...una...alta...
Ar fi o persoană căreia să - i trimitem urări de ziua asta... dacă ar merita.
Dar cum nu merită...ne abținem.
Pe 4 august am trimis, personal, un La mulți ani ...dar...degeaba. Fără reacție !
Educația nu i-a permis să spună un simplu ” mulțumesc”.
Rezultatul educației primite!!!
Asta e! Cei șapte ani de acasă își spun cuvântul.
Iar de unde nu e...nici Dumnezeu nu cere !
Să fim sănătoși!
Ne făceam noi iluzii anul trecut că e mare deja...și Doamne ajută că începe să gândească cu capul lui. Da de unde...el venise aici doar din interes, să-i ” aranjăm ” bacul ...și apoi mai vedem. Stiți, oamenii te judecă prin prisma felului lor de a fi. Nu, eu nu am ” aranjat” nimănui nimic niciodată, eu am reușit în viață prin muncă și cer ca și alții să facă la fel. Și pentru asta am făcut un demers pentru meditații pentru bac. Ce credeți? La meditații nu s-a prea dus și bacul l-a picat. A treia oară. Atâta a putut! Așa cum am scris mai detaliat AICI, pe toată pagina până jos . Mda,...știu că semianalfabeții cu 6 clase îi consideră fraieri pe cei cu carte...pentru că nu sunt ” jmecheri” ca ei...care mereu au în cap doar ” aranjamente”. Cu noi nu le-a mers , prefer să fim corecți decât ” jmecheri cu școala vieți” așa cum se recomandă oriunde și oricând, de parcă ar fi ceva de laudă să te educe strada.
Și...ce să vezi...nici măcar acum, după un an de zile, mă-sa nu s-a ocupat de dantura copilului, așa cum a transmis astă iarnă. Neglijență? Nesimțire? Indiferență? Prostie? Sau toate la un loc ???Înțelegerea a fost: noi trimitem lunar bani de meditații și ea se ocupă de dantura băiatului. Noi ne-am achitat ( dar cam degeaba pt că nu i-a folosit la meditații decât în mică măsură), dar dantura băiatului e din ce în ce mai deteriorată. Și atunci, oare de ce facem paradă de cât de mame eroine suntem, de cât de preocupate etc...când nimic nu e adevărat. Asta e. Dă dumnezeu copii unor pițipoance proaste care -și neglijează plozii dar declarativ sunt cele mai bune ” mame”. Vai de femeile frustrate și nefericite!!! Piți, dă clic și citește!
ACEST ARTICOL le vine mănușă, deci spor la citit!
Dacă au văzut că NU am fost de acord cu aranjamentele din capul lor, , gata, au redevenit ceea ce au fost înainte: fără nici un fel de comunicare. La ei doar interesul primează. Foarte bine. Să fie la ei, acolo...la grămadă, toată șatra la un loc. Atât. E greu cu comunicarea atunci când facem parte din lumi diferite.
Lipsa educației duce la imposibilitatea de a genera idei proprii...mintea e relativ goală...e incapabilă să genereze idei ...ascultă mecanic doar ce i spun alții...fără să discearnă...le ia pe toate așa...pe nemestecate. Copilul este o reflecție a părintelui cu care a crescut, nici mai mult, nici mai puțin. Deci chiar nu credem să se mai face bine...și ce e mai trist e că, toată această proastă creștere va influența viața lui viitoare, chiar și viața lui de familie, dacă- și va dori una...E mediul toxic în care trăiește, a auzit și văzut multe...rele și urâte...că mi-e și milă de el...Noi suntem prea departe, nu apuca niciodată să se obișnuiască bine cu acest mediu frumos că trebuia să se întoarcă din nou acolo...
Păcat că de cele mai multe ori copiii sunt victime în astfel de situații. Și sunt victime mai ales dacă părintele la care a rămas copilul pune viața personală mai presus de cea a copilului...Și muuulte fac așa, ca și în acest caz...din păcate...fără să se gândească la nevoile copilului. Și atunci să nu se mire de devenirea lui : CULEG CE AU SEMĂNAT!
Ca să nu mai vorbim de marile complicații ce survin în familiile recompuse: acolo niciodată nu va fi liniște și pace...interese diverse,...multe guri de hrănit, vremuri grele, distanțe mari, nervi și timp pierdut în trafic, etc.
(Eu nu înțeleg un lucru: dacă tu ca femeie ai dat chix cu un copil de nu ai fost în stare să l crești/educ ca lumea, nu-i musai să faci copii. Nu toate femeile au chemare pentru așa ceva. Ca tine de exemplu. Sunt femei care preferă să nu aibă copii din diverse motive, care se pot citi AICI... deci...piți...nu-i musai să înmulțești tu planeta, sunt destule progenituri inutile pe lumea asta...)
PS 1. A propos de comunicare! comunicarea cu băiatul a fost și astă iarnă anevoioasă, în mare parte fiindcă are în sânge mania contrazicerii, așa cum se obișnuiește în mediul în care a crescut, și apoi, când tu ai impresia că ai răspuns la orice întrebare denotă mult tupeu, obrăznicie și chiar prostie. Știi, omul cu cât știe mai multe cu atât își pune mai multe întrebări, pe când prostul, care crede că le știe pe toate, este fericit pentru că, ( are impresia) că știe tot. Vorba ceea : ” Fericiți cei săraci cu duhul”.
PROSTIA ESTE ATUNCI CÂND AI RĂSPUNS LA ORICE.
ÎNȚELEPCIUNEA ESTE ATUNCI CÂND AI O ÎNTREBARE PENTRU ORICE” ( Milan Jundera)
Oare proștii înțeleg aceste cuvinte???
PS 2. Mă gândesc, așa, că până la urmă, asta-i societatea în care trăim , în care niște tineri care nu au avut norocul de familii care să se ocupe serios de educația lor, deci care provin din familii dezorganizate, sunt de fapt niște victime, mă repet, ...dacă nu sunt destul de puternici să- și ia viața în propriile mâini. Am câteva exemple, în gașca băiatului de când era mic și se jucau împreuna pe lângă blocul nostru, când venea în vacanțe. Dacă stau să -i enumăr și să vedem cum a evoluat fiecare...nu prea am mare lucru de spus de bine.
+ Singura care a reușit să facă studii superioare este fetița de la parter- nu-i dau numele- mi-a fost elevă la Șincai, ea este acum studentă la medicină.
+ Băiatul de la etajul III, bravo lui, deci încă un bun exemplu alături de eleva mea, lucrează, se întreține singur ( a terminat liceul cu bac luat), a contribuit la banii părinților pentru mașina lui.
- Un vecin de la etajul II a abandonat școala în clasa a X a, intrat într un grup cu influențe negative ( nu mai spun aici ...), acum și-a revenit și lucrează în străinătate alături de tatăl lui.
- Și în sfârșit ultimul, care are impresia că e diferit de aceștia si care se chinuie de trei ani să ia bacalaureatul și nu reușește...după ce mereu a avut probleme de promovare a claselor, precum și probleme de comportament (+ note scăzute la purtare) și stă cam degeaba, (” deocamdată mă simt bine așa” după câte a spus astă vară) sau, mă rog, poate nu stă chiar degeaba, e om bun la toate p-acolo. Pentru el e ok un pic, dar despre viitor...nimic, nimic...? Și care se laudă că are ” școala vieții”, că l-a” educat” strada.
Așadar, în afară de fetița studentă și vecinul de la III, restul sunt praf. Atâta au putut!
