De fiecare dată începem anul nou cu o plimbare, timp în care vorbim despre ceea ce lăsăm în urmă și mai ales ne facem planuri pentru anul ce tocmai începe. Și mereu suntem veseli și optimiști, pentru că fiecare an care trece pentru noi este din ce în ce mai bun! Ceea ce vă dorim și vouă! Dar depinde de voi cum vă va fi! Trebuie să știți ce vreți, să nu faceți compromisuri și să fiți sinceri cu voi înșivă! Atunci veți reuși. Este rețeta noastră și...merge! Noi...VOM INVESTI ÎN NOI! Ce este mai frumos decât o vacanță pe litoraluri străine??? Ne propunem să revedem plaja grecească...o altă insulă neexplorată încă de noi... Cu drag! :*
Pentru că sunt întrebată mereu dacă a venit sau de ce nu a venit băiatul la noi în vacanță ca de obicei, o să spun doar că are deja aproape 18 ani, că are pe lângă el niște ” forme de viață nereușite” ( fvn ) care-l influențează negativ și băiatul nu gândește încă cu mintea lui. Atât pot spune aici, pentru că nu vreau să aplic zicala ” dacă te amesteci în troacă...”. Noi avem alte principii și alte valori după care ne conducem viața, nu înțelegem unele frustrări ale fvn, părăsite pentru că nu au fost în stare, noi am făcut tot ce am putut mai bine pentru el și martore ne sunt sutele, poate miile de poze din vacanțele celor 10 ani împreună. Dar ce te faci când acele fvn nu vor să renunțe la răzbunări, ca și cum nu ar fi atât de populară zicala ” răzbunarea-i arma prostului”. Nu o poți ține, așa, ” de-a surda”, o viață întreagă, doar pentru că tu, fvn nu ești mulțumită de viața ta și nu vei ajunge niciodată acolo unde sunt alții pentru că pur și simplu suntem diferiți, că unii nu-și pot depăși condiția orice ar face chiar dacă ar vrea cu ardoare să fie ca alții. Nu știu ce și cum să facă și simțindu-se neputincioși, atacă cu armele proprii , așa cum înțeleg ei. Și pentru că apreciez motto-ul blogului de dinaintea acestui prezent ( ” Nu te certa cu oameni proști...etc) care li se potrivește mănușă, mă opresc aici. Cine a avut urechi de auzit, a auzit și a înțeles. Vorba francezului: ” A bon entendeur, salut”.
SUNT MII DE CAZURI ÎN CARE MAMA NU ÎI PERMITE TATĂLUI SĂ ȘI VADĂ COPILUL DOAR PENTRU CĂ ACESTA A DECIS SĂ NU MAI FIE CU EA. IAR ACESTE FEMEI AU IMPRESIA CĂ AU PATENT PE COPIL.
DEȘTEAPTO, ÎNAINTE SĂ TE REPRODUCI AVEAI MAI PUȚINI NEURONI DECÂT AI ACUM DE TE CREZI MAI DEȘTEAPTĂ DOAR PENTRU CĂ TE-AI REPRODUS? AVEAI MAI PUȚINĂ SIMȚIRE? MAI PUȚINĂ EMPATIE? ( vezi în dicționar sensul cuvântului). NU, NU CRED CĂ ÎNTÂLNIREA OVULULUI CU SPERMATOZOIDUL TE-A FĂCUT MAI DEȘTEAPTĂ, MAI CURATĂ, MAI.....DACĂ NU ERAI ATUNCI, NU EȘTI NICI ACUM! DECI...SĂ TE VALIDEZI PRIN REPRODUCERE E ODIOS!
Voi posta câteva poze din cei 10 ani de vacanțe cu băiatul la noi.A fost extrem de greu să aleg din miile de poze fantastice..
( Reactualizare 2017: am lăsat pozele câțiva ani pe blog, ca argumente la afirmațiile mele, acum le-am șters, băiatul e mare și nu vreau să-l expun, au rămas doar rândurile scrise care au fost, sunt și vor fi adevăruri mereu valabile pentru ceea ce a fost atunci )
Am încercat de fiecare dată, în fiecare vacanță, ca băiatul să învețe ceva, să rămână cu lucruri frumoase, (nu să fie lăsat zile întregi singur în camera lui să crească precum buruiana- cu un copil trebuie să comunici mereu, să-l rogi să te ajute la orice prin casă, să se facă util-așa cum făceam amândoi prăjituri când era mic), să învețe să se poarte frumos, să vorbească frumos, să respecte pe cei din jur, să discearnă binele de rău și mai ales să scape de acea răutate care i se insufla permanent față de noi...să scape de ideea cu care a venit pentru prima dată la noi, la 6 ani, și nu știam ce are de era atât de supărat. După insistențe a spus că ” mami mi-a zis că tu ești o străină pentru noi”. Ok. ”Străina” a mers mai departe de dragul soțului ei și de dragul copilului care nu are nici o vină în lupta oamenilor mari, și mi-a plăcut să cred că au fost momente în cei 10 ani când ne-am simțit excelent împreună, așa cum se va vedea în pozele de mai jos. Păcat de oamenii mari care strică uneori copiii.
( Reactualizare 2017: am lăsat pozele câțiva ani pe blog, ca argumente la afirmațiile mele, acum le-am șters, băiatul e mare și nu vreau să-l expun, au rămas doar rândurile scrise care au fost, sunt și vor fi adevăruri mereu valabile pentru ceea ce a fost atunci )
Am încercat de fiecare dată, în fiecare vacanță, ca băiatul să învețe ceva, să rămână cu lucruri frumoase, (nu să fie lăsat zile întregi singur în camera lui să crească precum buruiana- cu un copil trebuie să comunici mereu, să-l rogi să te ajute la orice prin casă, să se facă util-așa cum făceam amândoi prăjituri când era mic), să învețe să se poarte frumos, să vorbească frumos, să respecte pe cei din jur, să discearnă binele de rău și mai ales să scape de acea răutate care i se insufla permanent față de noi...să scape de ideea cu care a venit pentru prima dată la noi, la 6 ani, și nu știam ce are de era atât de supărat. După insistențe a spus că ” mami mi-a zis că tu ești o străină pentru noi”. Ok. ”Străina” a mers mai departe de dragul soțului ei și de dragul copilului care nu are nici o vină în lupta oamenilor mari, și mi-a plăcut să cred că au fost momente în cei 10 ani când ne-am simțit excelent împreună, așa cum se va vedea în pozele de mai jos. Păcat de oamenii mari care strică uneori copiii.
Mie în general copiii-mi plac și prin prisma meseriei mele, nu am nici o problemă cu faptul că eu nu am al meu personal, și dacă-l aveam, la ora actuală era undeva prin străinătate pentru o carieră faină și solidă. Și dacă tot exista unul, al soțului meu, ne-am spus că ne ocupăm frumos de el atâta cât putem, în vacanțe, ceea ce am și făcut. Sigur că la început nu bănuiam câtă frustrare există la acea mamă părăsită care trăia doar ca să i facă rău tatălui copilului. Poate uneori am renunțat la obișnuitul nostru concediu în străinătate doar pentru a-i putea oferi lui o vacanță lipsită de griji. Și nu regretăm nimic. Suntem foarte mulțumiți și cu sufletul împăcat.
Cuvintele soțului meu sintetizează tot:
” Am făcut un copil cu cea mai nepotrivită alegere”.
Greșelile tinereții, zic eu. Depinde ce faci mai departe.
În timp ce el a evoluat fantastic din toate punctele de vedere, ” alegerea nepotrivită” ( FVN) involuează, căzând constant din lac în puț !
Inclusiv cu faptul de a-i interzice băiatului de a-și vedea tatăl. Ok, fvn este irecuperabilă, iar băiatul este fix după chipul și asemănarea ei, deci nu ai la ce să te aștepți bun...
De noaptea minții, nu altceva!!!
Așa a fost cu noi, la noi.
Am investit aici mult și de toate.
De acum, așa cum am mai spus, vom investi ÎN NOI DOI. În poza de mai sus ( intre timp am șters pozele, cum am scris mai sus) suntem în august 2012 când au trecut cu toții prin orașul nostru într-o problemă a lor, noi ne-am văzut o oră noaptea în oraș. Când ne-am întâlnit, copilul era mort de foame după un drum cu mașina de vreo 12-13 ore. Și atunci m-am întrebat pentru a nu știu câta oară: ce fel de mamă te dai mare că ești atâta vreme cât, plecând la așa un drum lung cu 3 bărbați în mașină nu te duce capul la a pune în bagaj câteva sandwich-uri mai ales pentru copilul care are probleme de sănătate și trebuie, pe cât posibil, să mănânce la ore fixe. Dar ne batem cu pumnul în piept de ” marea realizare” de a avea acest copil de care te doare-n cot la o adică.
Ceea ce pot spune acum la momentul adevărului, este că între noi2 acesta este un SUBIECT TABU, nu mai vorbim despre el, nici nu știu de atunci dacă tati mai vorbește cu el, sper că da ( nici înainte relația lor nu era prea apropiată, era mereu influențat negativ înspre noi, din răutate și frustrare, ca atunci când simți că ești inferior și nu dispui de mijloace pentru ceva inteligent) e problema lor, eu nu întreb iar el a înțeles hotărârea noastră. Nu mai știu ce face copilul, ( update later: am văzut pe net că a picat bacul, din păcate ) și nici nu mă interesează de când au luat hotărârea să nu mai vină aici. S-a supărat FVN pentru că noi, de aici , am aflat că se însoțește cu o persoană cu 5 sau 6 case primare. Ei, și? Era cumva secret? De ce să nu aflăm și noi? Domnule, trebuie să -ți asumi: asta sunt, atâta pot, atâta merit! Punct! Și nu trebuie să-ți fie rușine. Iar pentru binele copilului, nu trebuia să ia această hotărâre, să frustreze copilul de lucrurile bune pe care le trăia aici cu noi. Dacă-l iubea, zic! Afirm eu asta, ca persoană neutră. În rest, treaba lor.
Nu regret lucrurile bune pe care le-am făcut atâția ani pentru copil atâta cât a fost mic, copil nevinovat. Ajuți un străin dacă ai suflet mare, dar așa ceva...Ceea ce sper eu totuși e faptul că, văzând cu toții de acolo marile diferențe dintre noi, să ne fi luat ca exemplu - ceea ce am observat pe alocuri în timp, faptul că se încearcă imposibilul, adică să acționeze cam după ceea ce suntem/facem noi2 aici, și să se îmbunătățească viața lor. Doar pentru copil, să aibă și el un mediu mai curat, mai sănătos. Și mai sper ca în viitor să-și găsească ”o ardeleancă ce gătește bine”, așa cum îmi spunea când era aici. Copiii sunt sinceri, nu mint atunci când sunt încă mici și ne-manipulabili, deci a atins problema care-l durea cel mai tare: își dorea ceva ce nu avea, adică pe cineva care să-i asigure hrana gustoasă de fiecare zi așa cum avea aici în vacanțe.
Aproape de fiecare dată când pleca băiatul din vacanțe de la noi, îl conduceam lăcrimând și simțindu-mă tare tristă: după o vacanță la noi, îl vedeam pus pe picioare, roșu în obraji de la mâncarea sănătoasă și de la odihna bună ( îl lăsam să doarmă până la amiază în dormitorul plăcut și semiobscur) cu hăinuțe noi, curate și frumos mirositoare, vesel...și știind în ce mediu merge...mi se rupea sufletul de nu-mi reveneam decât după câteva zile.
L-am învățat cum să-și împăturească hainele înainte să le pună în dulap ( nu să le zvârle cocoloș, de la distanță), să se descalțe în hol când venea de afară (nu să intre încălțat în toată casa și apoi să-și pună încălțămintea necurățată sub caloriferul din cameră), să folosească șervețele la masă ( când a cerut, acolo, obișnuit ca la noi, i s-a plantat pe masă un sul de hârtie igienică) , să se spele pe mâini înainte și după masă, să facă duș zilnic, să vorbească frumos cu toată lumea pe un ton calm și nu răstit, să evite cuvinte dure/urâte, ca : ”nenorocit” sau altele asemenea, folosite doar de cei fără cei 7 ani de acasă și care fac parte dintr-o clasă socială joasă, lipsiți de educație și instrucție. Eu sunt șocată când aud asemenea termeni.
Prin natura meseriei mele eu sunt obișnuită să fac educație și niciodată nu oboseam să-l corectez, cu răbdare și înțelegere. Și apoi, noi, ardelenii, suntem oameni molcomi, buni la suflet, calmi...înțelegători. Cât era la noi reușea să facă toate acestea - aveam, și tati și eu, grijă să le facă -, dar o luam de la capăt la începutul vacanței următoare...pentru că venea cu aceleași obiceiuri, timpul petrecut acolo fiind mai îndelungat, uita ce -l învățasem noi aici. La noi era vesel, fericit, glumeț, lăsa la o parte mimica mereu nemulțumită și răutăcioasă cu care venea de acolo. Era fericit pentru că ne ocupam de el, se simțea important, îi făceam ( aproape) toate poftele...eu îi găteam tot ce-și dorea și ce nu mai mâncase de la vacanța anterioară...
Noi2, el și eu, credem că asta înseamnă să crești și să educi frumos un copil. Pentru că nu este suficient doar să -l faci : ”greul” vine de abia după ce începi să-i pui în față, cu perseverență, răbdare și înțelegere, toate valorile despre care am scris mai sus. Dacă nu ai făcut toate acestea...se cheamă că nu ți-ai făcut datoria ca părinte și degeaba i-ai mai dat drumul în viață. Va crește ca o buruiană...Și e plină lumea... Marea realizare a unui părinte este atunci când copilul crește frumos educat și corect instruit, în așa fel încât să nu-l facă de rușine niciodată și în nici o situație. Din păcate, în cazul nostru, cine ar fi trebuit să se ocupe de el așa nu a făcut-o și rezultatele se văd.
Soțul meu a ieșit dintr-o căsătorie nepotrivită destul de traumatizat psihic și apoi au urmat șicanele obișnuite în astfel de cazuri atunci când copilul rămâne la ea: ia copilul, nu-l lua, vezi că nu ți-l dau la telefon numai dacă vreau eu, ce cauți în parc la copil, etc, etc...E tipic, nu? Toate fac la fel: șantaj sentimental punând în față copilul! E un "déjà vu "...mereu se întâmplă la fel. Evident că cel care suferă din toate astea e copilul! Dar cine se mai gândește la asta când pe ele le ” mână-n luptă ” doar răzbunarea??? Un om de specialitate, un psiholog, mi-a spus că persoanele care se folosesc de copiii lor împotriva celuilalt părinte, nu-și iubesc, de fapt, copiii. Decât la nivel declarativ, poate, făcând paradă de acest lucru tot ca o armă de șantaj sentimental.
Mă și mir că l-a lăsat în vacanțe la noi...dar apoi am realizat că-l trimitea drept ” iscoadă”, îl punea să mă întrebe tot felul de lucruri, ”nelămuriri” de-ale ei...,( iar eu îi turnam ” brașoave”, adică exact ceea ce n-ar fi vrut să audă...) Ce-mi place mie să le trec pe piste false pe pițipoancele astea fără personalitate!!! Apoi...câți ani am. Am, și e adevărat, de data aceasta: cu 10 mai mult ca soțul meu- niciodată nu am ascuns lucrul acesta, dimpotrivă ...mă laud mereu cu el !( de parcă anii nu trec peste toată lumea...: trebuie să ai o minte destul de săracă să crezi că tu, oricine ai fi, vei rămâne veșnic la vârsta pe care o ai la un moment dat! ).Vârsta biologică nu are legătură cu felul în care te simți și arăți, depinde de viața pe care o duci: cu sport, cu mâncare sănătoasă- neapărat gătită în casă-, cu multă activitate.
Eu sunt un om foarte activ, foarte ocupat, fac o mulțime de lucruri: în afară de orele de la școală : pregătesc lotul olimpic pe liceu la limba franceză , fac traduceri ( PFA- îmi place enorm să traduc), cursuri private de limbă franceză, pregătesc în fiecare an școlar între 10 și 20 elevi pentru examenul DELF ( Diploma de competențe lingvistice, Nivelurile B1 și B2 - valabilă pe viață), îmi administrez singură blogul pentru prietenii din țară și pentru cei din străinătate cu care nu reușesc să mă văd des și cu care schimbăm opinii, impresii, fapte de viață prin blogurile noastre- comentariile sunt private-; îmi place să gătesc, mă plimb cu bicicleta, îmi place să fac curățenie, să mă plimb pe jos , etc...și le fac pe toate bine pentru că sunt o persoană foarte organizată. Pot să fac toate acestea pentru că sunt susținută de soțul meu care mă ajută și în general facem totul împreună când e vorba de casă, familie. Sigur că și el are pasiunile lui: sala, bazinul, etc. La noi în familie este multă liniște și calm, ...peste vreme am observat că noi aveam discuții în contradictoriu doar când băiatul era aici...se băteau cap în cap obiceiurile noastre cu ale lui și atunci ieșeau mici certuri. Care, de altfel, nu ne afectau decât pe moment pentru că nu erau generate de noi.
Vorbind de începutul relației noastre, a mea și a soțului meu, voiam ca el să fie de acord să vină în orașul meu. După o vizită la el la București în vacanța de iarnă, acum vreo 11 sau 12 ani, i-am spus că eu acolo nu voi merge niciodată. Nu era prima dată când mergeam în capitală, niciodată nu mi-a plăcut orașul acela pestriț, murdar, cu oameni isterici care țipă unul la altul din te miri ce, plină de pițipoance și cocalari prost crescuți dar încrezuți (”capra râioasă da coada sus”), cu pretenții fără acoperire. Și pentru care singura lor grijă este să pară altceva decât sunt. Ca și cum a locui în capitală este deja destul pentru a fi perceput ca fiind superior: nicidecum, noi ardelenii avem părerile noastre despre aceasta... Bucureștiul mi s-a părut dintotdeauna un spațiu extrem de neprimitor și unde lumea este altfel decât suntem noi, cei din Ardeal, construiți: oameni mereu foarte grăbiți, lipsiți de răbdare și afecțiune. Știu sigur că acolo nu mi-aș fi găsit niciodată TIHNA.Mă bucur că soțul meu este altfel, că el are genă de ardelean, deși întâmplarea face să fie născut și crescut acolo. Anul acesta sărbătorim 10 ani de Baia Mare, deci E DE BINE! Atâta vreme cât el...după câteva săptămâni de la stabilirea aici a spus că în Ardeal ” oamenii sunt de calitate”. Merci dragul meu ! Și tu ești la fel, de aceea te simți așa de bine aici ACASĂ.
Încercam să explic aici de ce eram atât de tristă când băiatul pleca de la noi... plângeam de mila lui...
Amândoi am hotărât, când ne-am căsătorit, să ne bucurăm de noi2 și de tot ce avem, de viață și să ne ocupăm de băiat în vacanțe. Și am realizat tot ce ne-am propus. Și încă foarte frumos pentru că suntem niște oameni responsabili.
Soțul meu are o teorie: există trei categorii de femei : prima, femeile de carieră, care-și urmează drumul lor în dezvoltarea profesională și personală. Acestea nu fac rabat de la calea lor și nu se împiedică de faptul că nu au un soț sau un copil. Cariera lor este pe primul plan și o fac cu pasiune, urcând cel mai sus în perfecționarea lor. Au făcut școala ” pe bune” într-un centru universitar de renume pe vremea când se intra foarte greu la o facultate. Iar dacă întâlnesc un om care să corespundă pretențiilor, e bine să facă și o familie: Mie mi s-a întâmplat când soțul meu era deja divorțat de 3 ani, eu eram trecută de 40, era prea ” după gustul meu” și ne-am luat. Adică: cu aceeași pregătire profesională, arătos, mai tânăr, sportiv, harnic, pedant, curat, gospodar , bun familist și căruia să-i placă să citească ( de ar fi luat și băiatul acest bun obicei de la tatăl lui, ce bine era ). Important e să nu-ți fie rușine să ieși cu omul de lângă tine. De aceea e bine ca oamenii ” să se ia” doar dacă există și celelalte compatibilități, nu doar chimia...
Este foarte important să dorești să faci împreună lucruri armonioase, să lași deoparte lucruri care te împovărează și te încurcă în relația din familie. Noi eliminăm detaliile care nu au importanță tocmai pentru a evita discuțiile inutile, nu discutăm mult ceea ce este evident și mai ales nu ne cramponăm de orgolii. Mie mi-este fix egal cine are câștig de cauză într-o discuție dintre noi2 atâta vreme cât, la finalul ei ajungem la concluzia că așa e bine pentru amândoi. S-a obișnuit și el așa, după mine. Calm, liniștit, cerebral, răbdător. Să fie bine, NU MAI MULT, CI MAI BINE! Acestea sunt cuvintele de ordine din familia noastră.
A doua categorie, în care intră femeile de condiție socială peste medie, de rasă, care au o familie frumoasă și care fac copii pentru că au ce le oferi, atât din punct de vedere material cât și o educație bună. De fapt aceste două lucruri merg foarte bine mână-n mână.
Din cea de-a treia categorie, cea mai numeroasă, fac parte femeile defecte, urâte, botoase, complexate (sunt ori prea grase, ori prea slăbănoage de fomiste ce sunt, ori strâmbe, ori sașii , ( periculoase- niciodată nu știi unde se uită ! adică cele ale căror ”ochi stau picior peste picior...” Doamne ce haioasă expresie...) ori neșcolite -sau cu școlile făcute în anii din urmă când numai cine nu vrea nu are o diplomă- și de neam prost) care, nefiind în stare de nimic în viață, și ca să demonstreze că totuși pot și ele face ceva... fac ce fac toate viețuitoarele fără creier, adică se împerechează fără minte, produc copii și nici măcar nu conștientizează faptul că transmit o genă proastă. Nu contează cu cine, nu contează că despart familii ,- păi dacă ceva mai bun nu se leagă- ...Important e să demonstreze că și ele pot face ceva în viață. Nu contează nici faptul că un om, dacă e violent -că așa e el- nu se va schimba niciodată. Și mai devreme sau mai târziu își va arăta adevărata față. În felul acesta, și numai în felul acesta ele se simt importante, adică pot face și ele ceva în viață!.
Iar de progeniturile lor, să se aleagă praful în viitor. Pentru ele asta nici nu mai contează. Pentru că, după mintea lor puțină, au demonstrat ceea ce cred ele că e important: adică să facă copii ( cacofonie voită! ) cu fie-cine, ca să pornească din nou ceea ce știu ele cel mai bine: șantaj sentimental, financiar etc cu tatăl copilului, care, bineînțeles, pleacă și revine periodic...din motivele enumerate mai sus, adică pentru că ele NU SUNT ÎN STARE să facă față unei familii: să o țină închegată, să se ocupe de copii, să mențină curățenia, să se preocupe de hrana zilnică, etc. Domnule, dacă nu ești în stare, nu mai încurca lumea! Stai singur și dormi!
Știu că nu e frumos să te iei de defectele fizice ale unui om, dar când vezi că ele sunt dublate de o răutate fără seamăn și un suflet negru, atunci...Și de aici marile complexe care duc la un comportament aberant, chiar deviant, de neînțeles pentru oamenii normali. Un om inteligent nu va fi niciodată rău. Răutatea se naște din prostie, inferioritate și frustrare. Apoi...se știe că ura și invidia fac riduri. Sunt lucruri verificate, că doar nimeni nu a inventat roata!. De aceea aceste forme de viață nereușite trebuie să se îngrijească mai mult de sentimentele lor și să se uite mai des în oglindă și să se întrebe de ce această ură și răutate le schimonosește fața în așa fel încât par cu 20 de ani mai bătrâne.
Când vrei să-i faci bine unui prost și tot tu ești de vină cum se cheamă? ( întrebare retorică, evident)
- la o eventuală întrebare ” da de ce să nu facă?” ( copii) răspunsul este mai sus: pentru că aceste forme de viață nereușite nu sunt în stare să-i crească frumos, să le dea o educație bună atâta vreme cât nici ele nu o au și fără să nu-l îmbolnăvească de boli incurabile pentru că nu se ocupă de el. Ăsta e răspunsul: de aia astfel de forme de viață nu trebuie să facă. Să aibă cei cu familii frumoase, unite, de unde copilul are ce învăța.
CEI 7 ANI DE ACASĂ sunt cei mai importanți.
Eu am tot dreptul să spun toate aceste lucruri, mă recomandă profesia mea și relațiile mele de excepție cu elevii mei pe care i-am format de-a lungul anilor, indiferent de vârstă. Pe foarte mulți mi-am pus amprenta definitiv, și ca alegere profesională și ca oameni
Iar pițipoancele care au copii needucați, prost crescuți, să tacă! Nu au dreptul să vorbească despre educație! Simplul fapt că sunt în ograda lor copii needucați nu le dă nici un drept să vorbească. Mai bine ar mai citi câte ceva despre cum să te porți cu un copil și cum să-l educi. Dar din ce cărți? Când ai un televizor mai mare decât biblioteca din casă( inexistentă, de fapt), se zice că ești un om sărac, tare sărac...
Bogăția unui om nu se măsoară în diagonala plasmei, ci în numărul cărților din bibliotecă, se spune pe bună dreptate.
Eu nu voi spune ca alții că și cretinii fac copii, dar linkul vă trimite exact la subiect, adică exact la ce nu trebuie să facă unii făcători de copii care se numesc generic părinți.
Acestor ” foste neveste”, nimeni nu le dă dreptul de a interveni în viața fostului soț. Este ceea ce ele nu înțeleg. Locul de parteneră și soție l-au pierdut demult. Rolul de mamă nu li-l ia nimeni....însă...a fi mamă nu înseamnă doar a naște, ci înseamnă a oferi copilului un confort psihologic, o educație, înseamnă să pui pe primul loc binele suprem al copilului...ceea ce în cazul acesta nu s-a realizat . Ce caută jocurile de orgolii, teatrul și manipulările??? Mamele bune nu-și folosesc copiii pentru beneficii financiare și emoționale. Nu poți condiționa pe nimeni. Nu poți pedepsi folosindu te de copil pentru că iubește altă femeie. El nu mai este partenerul tău: fii demnă și asumată, lasă isteriile și teatrul pentru că la final TOATE MĂȘTILE CAD!
Nu există copii problematici, ci părinți problematici! Nu obosesc să spun faptul că copilul ( scuze pt cacofonie)este oglinda familiei în care se reflectă totul: relațiile părinte-copil: acesta are nevoie de un mediu sănătos, trebuie să i acorzi atenție, să i dăruiești comunicare și NU BANI DE ȘAORMA CÂND TU CA MAMĂ DE PUTUROASĂ CE EȘTI NU I-AI GĂTIT!!!
Pentru unele de acest gen copilul este doar o modalitate de a influența/manipula pe ceilalți, în acest caz fostul soț. Răutatea acestor ” foste” este definită și de lipsa educației. Oamenii semianalfabeți sunt răi prin definiție. Problema nu e doar răutatea lor ci și faptul că au impresia, /convingerea că ei le știu pe toate. Știu tot și orice. Autosuficiența prostului, cu alte cuvinte.
În concluzie, vorba omului meu: toate tâmpitele/cretinele fac copii. Care ajung VICTIME din cauza ignoranței/RĂUTĂȚII lor!
Când un om se bucură că face rău altcuiva....de abia atunci îi înțelegi caracterul.( aici mă refer la șantaje/isterii/...toate sunt la fel...parcă-s trase la xerox...au impresia că dacă au un copil cu un om care nu le mai vrea, au toate drepturile. GREȘIT, PIȚI !!!! Un om egoist e prost, ca tine, de aia te însoțești cu un semianalfabet, ceva mai bun nu s-a legat!)
.
Această postare este un pamflet. Orice asemănare cu persoane reale este pur întâmplătoare.
