Vacanțele noastre unice: anul acesta, Insula Zakynthos, Grecia ( iulie 2015)

Plecăm în vacanțăăăăă!!!!!

Aeroportul internațional Cluj Napoca. Avem timp berechet să ne jucăm, să ne pozăm...

salutare, fată frumoasă!

Lady in white. Anul acesta am ales ALB! La plecare:)))

Nicăieri nu găsești o mare mai limpede și curată. Mările Greciei...

Doamne, mai văd pe la tv imagini de la noi...o oroare...apă murdară, om lângă om...așa ceva...toți sar, se stropesc...așa ceva...

Și apoi...la masă...în costume de baie...ceva mai oribil nu se poate.  Oare cum ar trebui să fie un om să se simtă bine, cică în concediu- când vrei să fii relaxat-, deci să se simtă bine pe o plajă unde nu ai loc să arunci un ac???

Anu acesta, selfie din și cu spatele, și tot anul acesta, turbane, în chip și fel :)

Prima dimineață , mergem la plajă.
Turbanul mă protejează de soare dar protejează și părul de nisip și de apa sărată

Resortul în care am stat era de vis: multă verdeață, flori, palmieri, etc.

Totul foarte curat, aranjat și pus la punct la linie. Și peste tot erau scări de ajungeai într-un minut  unde voiai, resortul fiind  compus din multe clădiri legate prin aceste scări și culoare înguste.

Poza mea preferată...( alături de încă câteva:)))))  Serile noastre la marea Ionică

Seara grecească

:)

:)

Sunt 3 km de-a lungul mării până la Laganas unde ne vom întîlni 

cu niște prieteni din Satu Mare pe care i-am cunoscut în croazieră la Navagio Beach

Bine! Pa! :)))

O moroșancă la marea Ionică

Orice ar fi, iubesc culorile, mai ales vara

Foarte comode turbanele, mai ales când nu ai părul scurt Mi-a luat ceva timp până am învățat să le fac așa cum trebuie...și cum sunt faine, am văzut deja amice care au încercat să-și facă turbane la mare...doar că nu le-a prea  ieșit. Să vină să le spun ” procesul tehnologic”...:)))) Glumesc, evident :)

Am lăsat special sarea de mare pe rochița de plajă...scumpă amintire.

Multe din poze le postez doar pentru ambianță, peisaj.Deh, dacă mai suntem și noi p-acolo...ASTA E!

Hellooo!!!

la barul hotelului unde puteai servi tot ce-ți trecea prin cap și prin papilele gustative

locul preferat după ce luam masa, loc de siestă, la răcoare

Încântată de poza făcută de mine...artistic. :)))

Venim acăsucă, ne e dor de ea

Accesorii de vacanță, mai puțin colorate, de data aceasta.

Hai tati că am ajuns!

CROAZIERA LA NAVAGIO BEACH

În autocarul care ne duce în portul capitalei insulei, Zante, pentru a ne îmbarca pe vapor

Printre puținii români de pe vas, o familie din Satu Mare cu care ne-am împrietenit.

Ei aveau sejurul la Laganas, la 3 km de Kalamaki, stațiunea noastră. Distanța o făceam dimineața

de-a lungul plajei, în loc de sportul obișnuit, plimbarea de fiecare zi acasă.

Și, ca în orice croazieră, se fac 2-3 opriri pentru înotători

Cel mai mare steag din Grecia ( așa ne-a spus ghida)

Ne apropiem de o peșteră, căpitanul a fost foarte abil 

și a introdus vasul destul de tare încât la un moment dat se făcuse întuneric pe navă...

Acest vas privat a intrat dar a ieșit foarte repede...cred că le-a fost teamă turiștilor:)))))

Doar el a înotat, eu îl urmăream să-i fac poze.

Wow! Moment istoric!
Ne apropiem de faimoasă Plajă Navagio, una din cele mai spectaculoase din lume

Cine nu știe încă despre nava naufragiată aici găsește o sumedenie de informații pe net

A fost o nebunie de când am coborât de pe vas, aveam doar 45 minute la dispoziție, toată lumea făcea poze, se arunca în valuri...marea era atât de albastră-verzuie datorită pietrelor de calcar existente

Superb!

Vaporul nostru

Am coborât de pe vapor în apa până la genunchi, evident nu putea să se apropie de țărm prea mult

LA PISCINA HOTELULUI

De obicei, dimineața mergeam la mare până la prânz iar  după amiaza, uneori, 

rămâneam la piscina hotelului prevăzut cu un bar foarte bine dotat

De obicei ne răcoream în jacuzzi

 Barul exterior

Masaj ; tailandeză

Orașul nostru cel frumos

Trăim într-un loc binecuvântat, așa cum am mai spus. Și nu am putea să trăim în altă parte, din toate motivele din lume: în primul rând curățenia și calitatea oamenilor, zice el

 

A mai trecut un an școlar!

Poza de sfârșit de an școlar, ca de obicei, cu urări de vacanță plăcută!

  Am terminat școala foarte bine, deci cu coroniță: XII C, o clasă de suflet

 Cu premiantele mele, XI C

Pentru că merit! :))

#zifrumoasă

Azi a fost o zi deosebită, de la școală am făcut o vizită  la tati la serviciu, apoi ne-am plimbat puțin în noua Piață a Cetății. Am imortalizat momente pentru voi, prietenii mei. Ne-am simțit excelent, era o zi însorită, călduroasă...parcă eram deja în vacanță...

În somptuosul birou, locul lui de muncă

După cum știți deja, iubește foarte mult florile.

p.s. Iubește și animalele, ca mine, dar noi considerăm că locul animalelor  este afară, în aer liber. Nu cred că animalele ( fie câini, pisici, etc,)  trebuie să fie chinuite în camerele de locuit ale stăpânilor doar din egoismul lor, sau poate dintr-un moft. Și apoi...orice s-ar spune, un interior unde există un animal nu va fi niciodată foarte curat. Părerea mea! :))

Panoramă de la fereastra biroului : Centrul Vechi al orașului

Și pentru ce-mi mai place vara? Pentru că e vremea frunzelor verzi din care putem prepara tot soiul de smoothies, în combinații cu fructe, legume, etc. O nebunie de gusturi și culori :))

Luna iunie înseamnă și sfârșitul liceului pentru clasele terminale. Poze, serenade, banchete...toate pentru a rememora cei patru ani de liceu precum și pentru a imortaliza momentele de final. Pentru mine și clasa mea, XI C, a fost emoționant pentru că ne pregătim pentru finalul de liceu de anul viitor.Sarcina noastră a fost să împodobim clasa XII C pentru ultima oră de dirigenție, să-i primim în clasa împodobită și să facem predarea ștafetei, de la ei spre noi. Iubesc aceste momente pline de emoție, când realizezi că o altă generație iese de sub mâna ta de maestru și că nu ai făcut umbră pământului degeaba. Aici cu clasa XII C, tiza noastră. Mă recunoașteți? :))

ps. apreciez din tot sufletul pe acești copii educați.

Nimic nu mă indispune mai mult decât copiii prost crescuți, fără cei șapte ani de-acasă.

Din fericire sunt o norocoasă: am predat doar la licee ( Eminescu și Șincai) unde mi-am putut face meseria bine;  asta și datorită calității elevilor, elevi care provin din familii care se ocupă foarte mult de educația lor. Există și elevi care sunt foarte buni și serioși chiar dacă fac parte din familii monoparentale sau recompuse. Dar mai există și elevi din acest ultim caz, când părintele care a rămas cu copilul- de obicei mama- nu se ocupă de el, ba mai mult își reface familia și...ceea ce este și mai grav este că mai aduce pe lume încă o ființă după ce a dovedit că nu e capabilă să și-l educe pe primul. Din păcate există și astfel de cazuri.Da, oamenii sunt diferiți, provin din medii diferite și fac și ei ce au văzut în casa în care au crescut, la rândul lor. Nu ai cum să-i faci să înțeleagă că greșesc, pentru că au impresia că procedează bine, așa au văzut, așa știu, etc. Sunt plină de compasiune pentru acești elevi, ei sunt de niște victime, care la rândul lor vor proceda și ei exact după modelul eronat pe care l-au avut în casă. 

ps. Eu mereu le spun elevelor mele, în discuțiile noastre particulare, să aibă grijă cum își aleg prietenii, iubiții, etc. Le spun mai ales să tindă mereu spre mai mult, niciodată să nu coboare ștacheta pretențiilor: niciodată să nu accepte un băiat care este sub nivelul lor intelectual mai ales.Cum ar fi să aibă lângă ele un semi-analfabet cu 5-6 clase, ele care au terminat un liceu de prestigiu și care urmează o facultate la zi. Așa ceva este imposibil de acceptat, este imposibilă o asemenea relație: lipsa de educație și instrucție se vede imediat, nu ai ce discuta cu asemenea personaje. Iar dacă accepți o asemenea situație, ori ești defectă tu ca ființă ori faci un compromis pentru că nu ai încotro și atunci suporți toate consecințele.

Pregătiri de serenadă. Și , ca de obicei, tati face poze întru aduceri aminte

Gata de plecare

  

admirăm bluzița dantelată. C 'est à la mode. :))

Cu Corinușa mea, ” delfinașa B2”, care va urma o facultate în limba franceză.

Cu Bianca, șefa de promoție, ” delfinașa”B2 - 

a fost acceptată la Strasbourg, France, Faculté de Droit/ Facultatea de drept.

Sunt mândră de ea, de realizările noastre, împreună.

Pregătim cocarde de pus în piept,  pentru XII C- ziua festivă.

împodobim clasa...împreună cu diriga,
care trebuie să fie și este  exemplu, mereu alături de elevi

dimineața festivă, în așteptarea absolvenților XII C, pentru predarea ștafetei. 

după nevoia de hidratare...parcă, parcă începe să vină vara...

Ha, ha!: Zakynthos...destinația noastră de  vacanță de anul acesta. Iulie.....hai odată!:))

GRECE...MON AMOUR.

(Am fost de 4 ori în Grecia, anul acesta va fi a 5-a oară
și încă nu ne-am săturat de Grecia...nu ai cum...:)

ps. ce departe mi se pare ianuarie 2014...

1 Mai 2015

1 Mai și cu sărmăluțe în foi de ștevie, printre altele..

condimentate de el,  de aici:

Nu voi scrie aici ce greață  mi se face când văd pe la tv îmbulzindu-se ”oameni” de tot felul pe lângă văi, pe lângă”grătărele”, la bustul gol (bleah!), grași maneliști, cocalari, veseli nevoie mare și consoartele lor...care-și arată măiestria în a înfășura carnea de tot felul pe bețe în semn de frigărui...pe mese nelipsitele peturi cu ce-o fi ( bere, suc...), ce le arată adevărata clasă socială. Asta e Românica noastră...oricât am vrea noi să ne cizelăm. Cea mai mare parte a populației este cea pe care am descris-o și care se definește prin manelele ascultate la iarbă verde prin portiera deschisă a mașinii cumpărată în rate cu multă trudă și cu multă foame...
Ceea ce lasă în urma lor după așa zisa petrecere spune multe despre mentalitatea și despre educația lor: mizerie! De fapt asta e problema. Că ei sunt cum i-am descris mai sus...peste tot există acest gen de oameni, dar cel puțin să aibă atâta bun simț să facă ordine la plecare. Faptul că sunt indolenți și nu fac, asta spune multe și despre curățenia lor de acasă.

ps. uneori , când am timp, revin la postările anterioare și mă minunez câtă dreptate am avut în scrierile mele!!! Citiți și vă bucurați!!!! :))))) Enjoy! :)) Li se potrivește descrierea de mai sus.

Noi mergem la școală cu biclele. 

 Bucuroși de întâlnire în fața liceului :))

Ovidiu XI C și diriga :))

Duminica pascală.O zi faină, din acelea liniștite, când toată lumea se reculege după o noapte plină de emoția dată de Lumina Sfântă.  Poză făcută din mers, după ce am străbătut orașul încălzit de un soare blând, și după ce am poposit un pic la mama. Liniște și pace în jur, aer patriarhal  în acest loc binecuvântat. Iubesc Baia Mare!

Paște fericit! ( 2015)

Este pentru a opta oară când vă urez Paște fericit de pe acest blog. Mă bucur nespus că am reușit să păstrăm prietenia  ani de-a rândul, să ne bucurăm împreună de reușitele, de evoluția noastră atât profesională cât și umană. Vă mulțumesc pentru tot ceea ce sunteți, oameni de o calitate excepțională. Și pentru că sunteți prietenii mei. :))

Ca de obicei, în ziua premergătoare Învierii Domnului, pentru că am terminat pregătirile încă de dimineață,  noi2 ne plimbăm mult, am și avut noroc azi de o zi minunată, însorită și călduroasă.Am mers pe jos până la Auchan ( fostul Real) și după vreo 5 ore de plimbare ( să tot fi fost vreo 7-8 km în total:)) , ne-am întors acăsucă.

Buna dispoziție este dată și de noul cadou adus de iepuraș ( treningul Adidas, pentru că merită! )

  Nu mai e nici un secret că-i plac mult florile

 Fie Paște, fie Crăciun, nu ratez nici un meci de tenis

Update duminica pascală: Doamne, e plin netul de poze prefabricate cu înscrisuri peste ele de toată mirarea, proverbe zicători și alte cimilituri  ( ei le zic urări) ”de sezon”, pur și simplu mi-e jenă să mă mai uit. Chiar nu putem compune o propoziție din mintea noastră? De fapt...poate unii chiar nu pot! ASTA E!- vorba cuiva ” important” :))) pour les connaisseurs!

                                 Și tot duminică, doi buni prieteni: mama și Alex Cezar

nu degeaba se spune ”ca la mama acasă” :))