duminică, 12 iunie 2016

Festivitãți.... ( mai-iunie 2016)



23 iunie 2016
Și pentru că am fost și sunt o profesionistă în anii petrecuți  la catedră :)))

PENTRU CĂ MERIT! :)











În cancelarie, înainte de decernarea Plachetei și a Diplomei în Amfiteatru...vai ce emoții aveam...colegele le-au surprins, ca de obicei...;)))










 10 iunie 2016.
Pregătită pentru întâlnirea de 10 ani cu fosta mea clasă XII D, profil bilingv franceză română, la Colegiul ” Mihai Eminescu! Uf, am emoții...

Și fiindcă au fost mai multe clase terminale la această întâlnire, adunarea s-a făcut în Sala Festivă. Nu mi-am propus, dar am luat cuvântul, după dl director...nu voia nimeni...toți erau emoționați. După mine au mai vorbit și alți colegi, cred că speech-ul meu inspirațional  i-a încurajat :)


Apoi am mers în fosta noastră sală de clasă...


Am continuat cu strigarea catalogului...cei prezenți au ” dat raportul” despre ceea ce au făcut în ultimii 10 ani



poză de final și cu colegii profesori



doar elevele și diriginta



M-am bucurat să-revăd colegii de limba franceză cu care am făcut echipă la această clasă specială de franceză. Iar în dreapta, colega de limba română.



3 iunie 2016. 
Banchet clasele a XII a. 

 înainte de a intra în restaurant. Pe mine mă recunoașteți după bijuteria din păr, nu-i așa?











27 mai 2016. 
Ultima oră, cea festivă, de dirigenție, înainte de Festivitatea de premiere a claselor a XII a. Elevii clasei a XIa C ne-au împodobit clasa, ne-au așteptat acolo dimineață și după câteva cuvinte emoționante ne-au lăsat să ne bucurăm între noi de această ultimă oră împreună. Pentru mine totul a avut o semnificație aparte, era ultima  mea promoție din cariera de profesor. Cred că acesta a fost și unul din motivele pentru care ne-am înțeles atât de bine...deși...dacă mă gândesc bine...cu toate clasele am avut o relație excelentă. Pentru că am  calitatea care se cheamă EMPATIE. Fără empatie nu ai ce căuta într-un domeniu în care ai de-a face cu oamenii, mari sau mici.



 Revedere plăcută cu o fostă elevă din clasa a noua, care s-a mutat la alt colegiu. A venit la dirigenție pentru rămas bun. ( Arianna, fetița fără coroniță. Aici îi mulțumeam lui Greti, prietena ei, cu care a complotat...surpriza). Doamne ce emoții am avut...Chiar, aici râd sau plâng??? Sau e ceva...între...?


 Frumoasele mele, Greti și Daiana. Reactualizare: au intrat amândouă la Medicină la Tg. Mureș


 Opera elevilor din XI C:fiecare fluturaș avea un nume scris pe el, corespunzător elevilor din XII C. Ce drăguț...Precum fluturii scumpii mei își vor lua zborul spre alte zări....spre un viitor pe care-l dorim, împreună, cât mai frumos.


..și eun mic selfie...că prea era faină coronița oferită de cls XI a C

 La povești. I-am rugat să spună, fiecare, cam ce au ascuns de mine în cei patru ani, de fapt ce minciunele albe mi-au spus uneori ca să le motivez absențele. Ne-am distrat teribil. Mi-a plăcut de Andrei Katona care mi-a mărturisit că el și-a luat permisul de conducere din prima dar mi-a tot zis că l-a picat de vreo trei ori ca să-l învoiesc să mai meargă la examene, la ore de condus...etc. Când colo el mergea ori să doarmă, ori să repete la info sau la mate, etc.Și multe alte ” mărturisiri” haioase...din care pe unele le bănuiam...dar le treceam cu vederea pentru că aveau rezultate foarte bune la școală și chiar meritau o dirigintă care să i înțeleagă. La finele anului erau doar 4 elevi cu medii sub nouă, restul de 15 peste nouă. 




 25 mai 2016.
Ultima săptămâna de școală la clasa a XII C, clasa mea. Ieșim ultima oară împreună din clasa în care am învățat patru ani de liceu, ei și eu, diriginta. Îmi place că se păstrează acest obicei, ca la ultima oră să te conducă elevii la cancelarie cântând ” Gaudeamus igitur/ Iuvenes dum sumus...”



 Înspre cancelarie, acolo unde au terminat de cântat în aplauzele tuturor prezenți.


Frumoșii mei copii! A fost o clasă puțin numeroasă ( 19), foarte cuminți, respectuoși și harnici. Încă din clasa a noua le-a spus că cel mai important lucru în relațiile interumane este RESPECTUL. Mă bucur că mi-au urmat sfaturile, a fost un colectiv unit, s-au respectat între ei și pe profesori. E ușor să fii diriginte la așa elevi!

Poza pe care ei au ales-o pentru albumul de sfârșit de liceu. 

VIAȚA-I RĂSPLĂTEȘTE PE CEI CE NU SE DAU BĂTUȚI!