miercuri, 26 august 2015

La Căsuța din Vale

Așa sunt week end-urile noastre la Căsuța din Vale. Motiv de întâlniri și sărbătoare. 
De data asta, ziua de naștere a cumnatului meu.
 ( primul din stânga în poza a treia- prof de mate!!! și director la un prestigios colegiu din BM)

Cult pentru mișcare. Sunt recunoscătoare celor care au inventat bicicleta.Sunt o persoană ”unicat”: nu pot merge cu mașina pentru că nu suport mirosul de odorizante amestecat cu cel de benzină. Nu pot călători într-un vehicul atât de jos, razant cu șoseaua. Asta e!  Pe distanțe foarte lungi prefer avionul iar pe distanțe scurte bicicleta. Nu vedem rostul unei mașini în orașul nostru mic și cochet unde distanțele nu sunt mari. Îmi amintesc că acum câțiva ani trebuia să merg la Sighet să fac o inspecție unei colege ce urma să-și dea definitivatul. A venit o mașină după mine și am traversat Munții Gutâi: era iarnă...în mașină căldura aceea artificială, mirosuri...iar serpentinele au accentuat răul meu. Ok, la întoarcere a fost la fel. Am ajuns acasă mai mult moartă decât vie, cum se zice, de s-a speriat tati de mine, eram și noi mai la începutul căsniciei și el nu-și închipuia că mie mi-e chiar atât de rău pe mașină.  Nu mai știa sărmanul ce să-mi facă. De abia spre seară mi-am revenit puțin. Doamne, sunt fericită că nu depind de o mașină în orașul meu frumos, urăsc să depind de mijloacele de transport, de orice fel. De bicla mea nu depind...ea depinde de mine, ha ha ha. Când mergem la Căsuța din Vale, mergem ori pe jos cei trei km, ori cu bicicletele, depinde și cum vrem să ne îmbrăcăm pentru ziua respectivă. Ne place să ne simțim liberi!



 de toate  pentru toți


 chiar dacă de data asta sărbătorita nu a fost ea, tot mica a fost în centrul atenției


Ce ziceți de o plimbare cu trăsura? E super la 3 km de Baia Mare, nu?

 alt week end, alt coș cu legume de dus acasă







Știu, am spus ( și nu doar eu) că nu e bine de postat poze cu copii pe net; să ne înțelegem, nu dezbrăcați, nu singuri și nu de foarte aproape, adică provocator. Eu am văzut poze cu fetițe de 5 ani fără slipi alături de bunicile lor...așa ceva este interzis!Este foarte riscant, vedeți și aici, dacă cumva nu este clar...  Micuța noastră se uita mereu după Alex, probabil pentru că seamănă cu tatăl ei: adică amândoi sportivi,  înalți, frumoși, :))))))))))))

s-a vrut a se păstra aerul rustic...și s-a reușit! :)))

siesta de după amiază :)))

sâmbătă, 22 august 2015

marți, 18 august 2015

Tanti Auguri Emma! Un anno !

În week-end-ul care a trecut, am sărbătorit-o pe nepoțica noastră care a împlinit un anișor. 
În paradisul nostru verde. Aici  doar câteva imagini, nu foarte personalizate..., 
mi-a fost destul greu să aleg din sutele de poze făcute duminică aici

 La mulți ani Emma!!!!

Ea este eroina, admirăm aici doar ”spătiucăle”,
pentru că noi nu suntem de acord cu postarea pozelor cu copii pe net.

”Cele trei grații” din planul îndepărtat suntem noi, cele 3 surori.
Cea în albastru e bunica fetiței. În dreapta, în picioare, cu tricou roz, e mama sărbătoritei, Andra.

Da, ăștia doi nu se pot abține de la bancuri: mama și Alex...mama râde când
el îi arată acel ardei iute...și mie mi se pare cam mare pentru un ardei iute, nu???

Doamne, era atât de cald...noroc cu acel cort care ne ferea de soare.

Mânca-i-aș eu săndăluțele ei de mică și scumpică ( foto: Alex)

Doi buni prieteni: Alex și Simo. Noroc că Alex știe italiană și se înțeleg bine

Privire de ansamblu dinspre bucătăria de vară: v-am zis eu că -i paradis;
roz e piscina unde se bălăcește micuța

 Legume din grădina proprie ( în dreapta în imaginea de mai sus).


 Bucătăria de vară și bunicu' ( cumnatul meu, deci) El e responsabil cu tot ce se vede afară, grădină, iarbă, cort, foc pentru grătare,...punerea vaselor la uscat la soare, etc. E ideal să existe și  o bucătărie de vară,  în curte, când stai la casă pe pământ. Mai ales când pui pe iarnă bulion, zacuscă, murături, dulcețuri,etc., deci dacă familia e ”gospodăroasă”... Însă dacă nu ai preocupări de acest gen, te poți mulțumi și cu bucătăria din casă.