miercuri, 3 iunie 2015

Luna iunie înseamnă și sfârșitul liceului pentru clasele terminale. Poze, serenade, banchete...toate pentru a rememora cei patru ani de liceu precum și pentru a imortaliza momentele de final. Pentru mine și clasa mea, XI C, a fost emoționant pentru că ne pregătim pentru finalul de liceu de anul viitor.Sarcina noastră a fost să împodobim clasa XII C pentru ultima oră de dirigenție, să-i primim în clasa împodobită și să facem predarea ștafetei, de la ei spre noi. Iubesc aceste momente pline de emoție, când realizezi că o altă generație iese de sub mâna ta de maestru și că nu ai făcut umbră pământului degeaba. Aici cu clasa XII C, tiza noastră. Mă recunoașteți? :))

ps. apreciez din tot sufletul pe acești copii educați.
Nimic nu mă indispune mai mult decât copiii prost crescuți, fără cei șapte ani de-acasă.
Din fericire sunt o norocoasă: am predat doar la licee ( Eminescu și Șincai) unde mi-am putut face meseria bine;  asta și datorită calității elevilor, elevi care provin din familii care se ocupă foarte mult de educația lor. Există și elevi care sunt foarte buni și serioși chiar dacă fac parte din familii monoparentale sau recompuse. Dar mai există și elevi din acest ultim caz, când părintele care a rămas cu copilul- de obicei mama- nu se ocupă de el, ba mai mult își reface familia și...ceea ce este și mai grav este că mai aduce pe lume încă o ființă după ce a dovedit că nu e capabilă să și-l educe pe primul. Din păcate există și astfel de cazuri.Da, oamenii sunt diferiți, provin din medii diferite și fac și ei ce au văzut în casa în care au crescut, la rândul lor. Nu ai cum să-i faci să înțeleagă că greșesc, pentru că au impresia că procedează bine, așa au văzut, așa știu, etc. Sunt plină de compasiune pentru acești elevi, ei sunt de niște victime, care la rândul lor vor proceda și ei exact după modelul eronat pe care l-au avut în casă. 
ps. Eu mereu le spun elevelor mele, în discuțiile noastre particulare, să aibă grijă cum își aleg prietenii, iubiții, etc. Le spun mai ales să tindă mereu spre mai mult, niciodată să nu coboare ștacheta pretențiilor: niciodată să nu accepte un băiat care este sub nivelul lor intelectual mai ales.Cum ar fi să aibă lângă ele un semi-analfabet cu 5-6 clase, ele care au terminat un liceu de prestigiu și care urmează o facultate la zi. Așa ceva este imposibil de acceptat, este imposibilă o asemenea relație: lipsa de educație și instrucție se vede imediat, nu ai ce discuta cu asemenea personaje. Iar dacă accepți o asemenea situație, ori ești defectă tu ca ființă ori faci un compromis pentru că nu ai încotro și atunci suporți toate consecințele.


Pregătiri de serenadă. Și , ca de obicei, tati face poze întru aduceri aminte


Gata de plecare
  
admirăm bluzița dantelată. C 'est à la mode. :))

Cu Corinușa mea, ” delfinașa B2”, care va urma o facultate în limba franceză.

Cu Bianca, șefa de promoție, ” delfinașa”B2 - 
a fost acceptată la Strasbourg, France, Faculté de Droit/ Facultatea de drept.
Sunt mândră de ea, de realizările noastre, împreună.


Pregătim cocarde de pus în piept,  pentru XII C- ziua festivă.

împodobim clasa...împreună cu diriga,
care trebuie să fie și este  exemplu, mereu alături de elevi

dimineața festivă, în așteptarea absolvenților XII C, pentru predarea ștafetei. 






VIAȚA-I RĂSPLĂTEȘTE PE CEI CE NU SE DAU BĂTUȚI!